Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră. (1 Tesaloniceni 4:3)
După cum Dumnezeu este sfânt în sfera Sa, tot aşa şi omul căzut, prin credinţa în Hristos, trebuie să fie sfânt în sfera lui. […]
Sfinţirea bisericii este ţinta urmărită de Dumnezeu în toată purtarea Sa față de poporul Său. El i-a ales din veşnicie ca să fie sfinţi. El L-a dat pe Fiul Său să moară pentru ei, ca ei să poată fi sfinţiţi prin ascultare de adevăr…
Din partea lor, El cere o lucrare personală, o predare personală. Dumnezeu poate fi onorat de către aceia care mărturisesc a crede în El numai în măsura în care corespund chipului Său şi sunt călăuziţi de Spiritul Său. Atunci, ca martori pentru Mântuitorul, ei pot face cunoscut ceea ce a făcut harul divin pentru ei.
Adevărata sfinţire vine prin punerea în practică a principiului iubirii. Dumnezeu este dragoste şi cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4:16). Viaţa aceluia în a cărui inimă dăinuie Hristos va manifesta o evlavie practică. Caracterul va fi curăţat, înălţat, înnobilat şi glorificat. Învăţătura curată se va împleti cu lucrările neprihănirii, preceptele cereşti se vor întreţese cu practicile sfinte.
Cei care vor să dobândească binecuvântarea sfinţirii trebuie să înveţe mai întâi ce înseamnă sacrificiul de sine. […] Mireasma iubirii noastre faţă de semenii noştri este aceea care dezvăluie iubirea noastră pentru Dumnezeu. Răbdarea în slujire este cea care aduce odihnă sufletului. Prin muncă umilă, harnică şi credincioasă este promovată bunăstarea Israelului. Dumnezeu îl susţine şi îl întăreşte pe acela care este dispus să urmeze calea lui Hristos.
Sfinţirea nu este o lucrare de-o clipă, de-o oră, de-o zi, ci de-o viaţă întreagă. Ea nu este dobândită printr-un fericit puseu sentimental, ci este rezultatul morţii constante faţă de păcat şi al trăirii constante pentru Hristos. Relele nu pot fi îndreptate şi nu se pot face schimbări în caracter prin eforturi slabe, intermitente. Noi vom birui numai printr-un efort îndelung şi stăruitor, prin disciplină aspră şi luptă dârză. În nicio zi nu ştim cât de crâncenă va fi lupta a doua zi. Atâta timp cât domneşte Satana, avem de supus eul şi de învins păcate obişnuite; atâta timp cât va dăinui viaţa, nu va fi loc de oprire şi nici punct în care să ajungem şi să spunem că am atins desăvârşirea. Sfinţirea este rezultatul ascultării de-o viaţă.
Faptele apostolilor, pp. 559-561
