Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. (Ioan 17:17)
În mişcările religioase contemporane, un loc important îl au teoriile eronate despre sfinţire, care derivă tot din neglijarea sau respingerea legii divine. Cu un fundament doctrinar fals şi consecinţe periculoase, ele sunt acceptate pe scară largă. Aceasta arată cât de important este ca oamenii să aibă o înţelegere clară asupra învăţăturilor Scripturii cu privire la acest subiect.
Adevărata sfinţire este o doctrină biblică. Apostolul Pavel, în Epistola către biserica din Tesalonic, declară: „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră”, apoi se roagă: „Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin” (1 Tesaloniceni 4:3; 5:23). Biblia arată clar ce este sfinţirea şi cum poate să fie obţinută. Mântuitorul S-a rugat pentru ucenicii Săi: „Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Iar Pavel spune că toţi credincioşii trebuie să fie sfinţiţi prin Duhul Sfânt (Romani 15:16). Care este misiunea Duhului Sfânt? Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13). Psalmistul spune: „Legea Ta este adevărul” (Psalmii 119:142). Marile principii ale dreptăţii cuprinse în Legea Sa le sunt revelate oamenilor prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin Duhul Sfânt. Deoarece Legea lui Dumnezeu este „sfântă, dreaptă şi bună” (Romani 7:12), o reflectare a perfecţiunii divine, rezultă că un caracter format prin ascultare de această Lege va fi sfânt. Hristos este ilustrarea perfectă a unui asemenea caracter. El spune: „Am păzit poruncile Tatălui Meu”; „totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 15:10; 8:29). Urmaşii lui Hristos trebuie să devină asemenea Lui, adică prin harul lui Dumnezeu să-şi formeze caractere în armonie cu principiile sfintei Sale legi. Aceasta este sfinţirea biblică.
Această lucrare poate fi adusă la îndeplinire numai prin credinţa în Hristos, prin puterea Duhului lui Dumnezeu care locuieşte în inimă. Pavel îi îndeamnă pe credincioşi: „Duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur… Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea” (Filipeni 2:12,13). Creştinul simte imboldurile păcatului, dar duce o luptă continuă împotriva lui. Aici este nevoie de ajutorul lui Hristos. Slăbiciunea umană se uneşte cu puterea divină, iar credinţa exclamă: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!” (1 Corinteni 15:57).
Tragedia veacurilor, pp. 469-470
