Primul pas al acceptării

    Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. (Proverbele 28:13)

    Cei care nu şi-au umilit inima înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-şi vinovăţia, încă nu au îndeplinit prima condiţie pentru a fi acceptaţi de El. Dacă nu am trăit acea experienţă a pocăinţei, de care nimănui nu-i va părea rău vreodată, şi dacă nu ne-am mărturisit păcatele într-o atitudine de umilinţă reală şi de zdrobire a inimii, simţind repulsie faţă de propria nelegiuire, atunci nu am căutat niciodată cu adevărat iertarea păcatului; iar dacă nu am căutat-o niciodată, nu am descoperit încă pacea lui Dumnezeu. Singurul motiv pentru care nu primim iertarea de păcatele din trecut este acela că nu suntem dispuşi să ne umilim şi să ne conformăm condiţiilor prezentate de Cuvântul adevărului. Cu privire la acest subiect, sunt date instrucţiuni clare. Mărturisirea păcatului, indiferent dacă este publică sau particulară, trebuie să fie sinceră, exprimată deschis. Ea nu trebuie smulsă de la păcătos. Nu trebuie făcută în mod uşuratic şi neglijent şi nici nu trebuie obţinută cu forţa de la aceia care nu sunt conştienţi de caracterul respingător al păcatului. Mărturisirea, care este o revărsare a adâncului sufletului nostru, îşi găseşte calea spre Dumnezeul milei nemăsurate. Psalmistul spune: „Domnul este aproape de cei cu inima înfrântă şi mântuieşte pe cei cu duhul zdrobit” (Psalmii 34:18).

    Adevărata mărturisire este întotdeauna specifică şi recunoaşte păcatele pe nume. Ele pot fi de aşa natură încât trebuie mărturisite numai lui Dumnezeu; pot fi greşeli care trebuie mărturisite acelor persoane cărora le-am adus prejudicii sau pot avea un caracter public şi, ca atare, vor trebui mărturisite în mod public. Dar orice mărturisire trebuie să fie precisă şi la obiect, recunoscând întocmai păcatele de care te faci vinovat. […]

    Mărturisirea păcatelor nu va fi acceptată de Dumnezeu dacă nu va fi însoţită de o sinceră pocăinţă şi reformă. În viaţă trebuie să se vadă schimbări categorice; trebuie îndepărtat tot ce constituie o ofensă la adresa lui Dumnezeu. Această schimbare va constitui rezultatul unei păreri de rău adevărate pentru păcat. Lucrarea pe care o avem de făcut ne este prezentată cu claritate: „Spălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul!” (Isaia 1:16). […] Vorbind despre lucrarea pocăinţei, Pavel spune: „Căci, uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu ce frământare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de dezvinovăţire!” (2 Corinteni 7:11).

    Calea către Hristos, pp. 37-39

    Primul pas al acceptării - 2016. Cei care nu şi-au umilit inima înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-şi vinovăţia, încă nu au îndeplinit prima condiţie pentru a fi acceptaţi de El. Dacă nu am trăit acea experienţă a pocăinţei, de care nimănui nu-i va părea rău vreodată, şi dacă nu ne-am mărturisit păcatele într-o atitudine de...
    Împreună spre casă
    "Impreuna spre casa" este ghidul tau companion pentru anul 2016. Cartea insoteste trecerea ta prin timp, oferindu-ti zilnic portia de hrana pentru aspiratiile tale de a ajunge cat mai repede Acasa. Citeste acasa, citeste in masina, metrou sau avion, citeste ori de cate ori prinzi putin timp disponibil. Doar asa poti sa te pregatesti pentru a intra in noua casa.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...