Puterea voinței

Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea. (Filipeni 2:13)

Mântuitorul lumii îi acceptă pe oameni aşa cum sunt, cu toate nevoile, imperfecţiunile şi slăbiciunile lor; şi El nu numai că îi va curăţa de păcat, asigurându-le răscumpărarea prin sângele Său, ci va împlini nevoia adâncă a inimii tuturor celor care consimt să ia jugul Său şi să poarte povara Sa. Scopul Său este acela de a le da pace şi odihnă tuturor celor care vin la El pentru pâinea vieţii. El cere din partea noastră să îndeplinim numai acele îndatoriri care ne vor conduce paşii pe înălţimile unei binecuvântări la care cei neascultători nu vor putea ajunge niciodată. Adevărata bucurie a vieţii celui credincios este aceea ca Hristos, Nădejdea slavei, să ia chip în el.

Mulţi pun întrebarea: „Cum să mă predau lui Dumnezeu?” Doreşti să te predai lui Dumnezeu, dar simţi că eşti slab din punct de vedere moral, eşti rob al îndoielilor şi stăpânit de obiceiurile vieţii tale păcătoase. Promisiunile şi deciziile tale sunt asemenea unor funii de nisip. Nu îţi poţi controla gândurile, impulsurile şi sentimentele. Amintirea făgăduinţelor călcate şi a angajamentelor neîmplinite îţi slăbeşte încrederea în propria sinceritate şi te face să crezi că Dumnezeu nu te poate accepta; dar nu trebuie să deznădăjduieşti. Ceea ce trebuie să înţelegi este adevărata forţă a voinţei. Aceasta este puterea care guvernează natura umană, puterea de decizie sau de alegere. Totul depinde de acţiunea corectă a voinţei. Dumnezeu ne-a dat puterea de alegere; o avem ca s-o exercităm. Tu nu poţi să îţi schimbi inima, nu poţi să îi dai lui Dumnezeu sentimentele tale; dar poţi alege să Îl slujeşti. Poţi să-I dai Lui voinţa ta; atunci, El va lucra în tine şi voinţa, și înfăptuirea, după buna Sa plăcere. În felul acesta, întreaga ta fiinţă va fi adusă sub controlul Duhului lui Hristos; sentimentele tale vor fi îndreptate numai spre El, iar gândurile vor fi în armonie cu El.

Dorinţele de bine şi de sfinţire sunt bune până la un punct; dar, dacă Ie opreşti acolo, ele nu îţi vor folosi la nimic. Mulţi vor fi pierduţi în timp ce speră şi doresc să fie creştini. Ei nu ajung până acolo încât să îşi predea voinţa lui Dumnezeu. Ei nu aleg acum să fie creştini.

Prin corecta folosire a voinţei, se poate produce o schimbare totală în viața ta. Când îi supui voinţa ta lui Hristos, te aliezi cu acea Putere care este mai presus de toate domniile şi stăpânirile. Atunci vei primi putere de sus ca să rămâi statornic şi, astfel, printr-o continuă predare de sine lui Dumnezeu, vei fi făcut în stare să trăieşti viaţa cea nouă, viaţa de credinţă.

Calea către Hristos, pp. 46-48

Citește și
Comentarii
Se încarcă...