Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu. (Ioan 3:3)
Afirmaţia că Hristos, prin moartea Sa, a desfiinţat Legea Tatălui Său este fără temei. Dacă ar fi fost posibil ca Legea lui Dumnezeu să fie schimbată sau desfiinţată, atunci Hristos n-ar fi trebuit să moară pentru a-l elibera pe om de pedeapsa pentru păcat. Moartea lui Hristos nu numai că nu desfiinţează Legea, ci dovedeşte că aceasta este imuabilă. […]
Legea lui Dumnezeu este, prin însăşi natura ei, de neschimbat, reprezentând manifestarea voinţei şi a caracterului Autorului ei. Dumnezeu este iubire şi Legea Sa este iubire. Cele două mari principii ale ei sunt dragostea faţă de Dumnezeu şi dragostea faţă de aproapele. „Dragostea deci este împlinirea Legii” (Romani 13:10). Caracterul lui Dumnezeu este neprihănire şi adevăr; tot aceasta este şi natura Legii Sale. Psalmistul spune: „Legea Ta este adevărul. […] Toate poruncile Tale sunt drepte” (Psalmii 119:142,172). Iar apostolul Pavel declară: „Legea, negreşit, este sfântă şi porunca este sfântă, dreaptă şi bună” (Romani 7:12). O asemenea lege, fiind expresia gândirii şi a voinţei lui Dumnezeu, trebuie să fie imuabilă, la fel ca Autorul ei.
În cadrul procesului de convertire şi de sfinţire, Dumnezeu îi împacă pe oameni cu Sine, aducându-i în acord cu principiile Legii Sale. La început, omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu. El era în perfectă armonie cu natura şi cu Legea lui Dumnezeu, iar principiile neprihănirii erau înscrise în inima sa. Însă păcatul l-a înstrăinat de Creatorul său. N-a mai reflectat chipul divin. Inima lui a intrat în conflict cu principiile legii lui Dumnezeu. „Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământeşti este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu şi nici nu poate să se supună” (Romani 8:7). Însă „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu” pentru ca omul să poată fi împăcat cu Dumnezeu. Prin meritele lui Hristos, el poate fi readus în acord cu Cel care l-a creat. Inima lui trebuie să fie reînnoită prin har divin. Omul trebuie să aibă o viaţă nouă, de sus. Această schimbare este naşterea din nou, fără de care, spunea Isus, nimeni „nu poate vedea împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:16,3).
Primul pas în împăcarea cu Dumnezeu este conştientizarea păcatului „Păcatul este fărădelege”; „prin Lege vine cunoştinţa deplină a păcatului” (1 Ioan 3:4; Romani 3:20). Pentru a-şi vedea vinovăţia, păcătosul trebuie să-şi verifice caracterul în raport cu marele standard al neprihănirii lui Dumnezeu. Legea este o oglindă care reflectă perfecţiunea unui caracter neprihănit şi îl ajută pe păcătos să-şi vadă defectele de caracter.
Tragedia veacurilor, pp. 466-467
