De aceea daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrănarea. (2 Petru 1:5,6)
Aceste cuvinte sunt pline de învăţătură şi descoperă ideea fundamentală a biruinţei. Apostolul le înfăţişează credincioşilor scara progresului creştin, fiecare treaptă reprezentând înaintarea în cunoaşterea lui Dumnezeu, în urcarea căreia nu este niciun loc de oprire. Credinţa, fapta, cunoştinţa, înfrănarea, evlavia, dragostea de fraţi şi iubirea de oameni sunt treptele urcării. Suntem mântuiţi urcând treaptă după treaptă, suind pas cu pas, până la măsura idealului lui Hristos pentru noi. În felul acesta, El S-a făcut pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare.
Dumnezeu l-a chemat pe poporul Său la slavă şi virtute şi acestea se vor manifesta în viaţa tuturor acelora care sunt cu adevărat în legătură cu El. Devenind părtaşi ai darului ceresc, ei trebuie să meargă spre desăvârşire, fiind „păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă” (1 Petru 1:5). Este slava lui Dumnezeu să le acorde copiilor Săi neprihănirea Sa. El doreşte să-i vadă pe bărbaţi şi pe femei atingând standardul cel mai înalt şi, când se prind, prin credinţă, de puterea lui Hristos, când solicită făgăduinţele Sale sigure şi le consideră ca fiind ale lor, când caută cu o stăruinţă irezistibilă puterea Duhului Sfânt, ei vor fi făcuţi desăvârşiţi în El.
După ce a primit credinţa Evangheliei, următoarea lucrare a credinciosului este să adauge la caracterul său fapta, să-şi cureţe inima şi să-şi pregătească mintea pentru cunoaşterea lui Dumnezeu. Cunoştinţa aceasta este temelia adevăratei educaţii şi a adevăratei slujiri. Ea este singurul scut adevărat împotriva ispitei; şi este singura care poate face pe cineva asemenea lui Dumnezeu în caracter. Prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Fiului Său, Isus Hristos, îi este dat credinciosului „tot ce priveşte viaţa şi evlavia”. Niciun dar bun nu este oprit de la acela care îşi doreşte, în mod sincer, să dobândească neprihănirea lui Dumnezeu. […]
Nimeni nu ar trebui să dea greş în a atinge, în sfera lui, desăvârşirea caracterului creştin. Prin jertfa lui Hristos, s-a făcut posibil pentru credincios mă primească toate lucrurile care privesc viaţa şi evlavia.
Faptele apostolilor, pp. 530, 531
