Doamne, am stat mereu în turnul meu de pază şi stăteam de strajă în toate nopţile. (Isaia 21:8)
Isus nu a obţinut niciodată pacea printr-un compromis. Inima Lui era plină de iubire pentru întregul neam omenesc, dar niciodată n-a fost îngăduitor cu păcatele lor. El le era prea bun prieten ca să poată tăcea când ei mergeau pe o cale care le ruina viaţa – viaţă răscumpărată prin sângele Său. El a lucrat ca omul să fie sincer faţă de sine însuşi, sincer faţă de interesele cele mai mari şi veşnice. Slujitorii lui Hristos sunt chemaţi la aceeaşi lucrare şi trebuie să aibă grijă ca nu cumva, căutând să evite conflictul, să abandoneze adevărul. Ei trebuie să urmărească „lucrurile care duc la pace” (Romani 14:19), dar adevărata pace nu poate fi asigurată prin compromiterea principiului. Şi nimeni nu poate fi credincios principiului, fără să provoace împotrivire. Un creştin spiritual va avea de suferit împotrivire din partea fiilor neascultării. Dar Isus i-a îndemnat pe ucenicii Săi astfel: „Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul.” Cei credincioşi faţă de Dumnezeu n-au motiv să se teamă de puterea oamenilor, nici de vrăjmăşia lui Satana. În Hristos, viaţa lor veşnică este asigurată. Singura lor teamă să fie să nu părăsească adevărul, trădând astfel încrederea cu rare i-a onorat Dumnezeu.
Satana lucrează pentru a umple de îndoială inima oamenilor. El îi face să privească la Dumnezeu ca la un judecător aspru. Îi ispiteşte la păcat şi apoi îi face să se considere prea răi ca să se mai apropie de Tatăl lor ceresc zau să facă apel la mila Lui. Domnul înţelege toate acestea. Isus îi asigură pe ucenicii Săi de iubirea dumnezeiască faţă de ei în nevoie şi slăbiciuni. Nu există suspin, durere sau întristare a noastră care să nu facă să vibreze mima Tatălui.
Biblia ni-L arată pe Dumnezeu stând în locul Lui înalt şi sfânt, dar nu într-o stare de inactivitate, nu în tăcere şi singurătate, ci înconjurat de zece mii de ori zece mii şi mii de mii de fiinţe inteligente sfinte, toate aşteptând să facă voia Lui. Pe căi pe care noi nu le putem pricepe, El este în legătură vie cu fiecare parte a stăpânirii Sale. Dar interesul Lui şi al întregului cer cute concentrat asupra acestei lumi minuscule, asupra oamenilor pentru cure L-a dat pe unicul Său Fiu spre a-i mântui. Dumnezeu Se apleacă de pe Imnul Său pentru a asculta strigătele celor apăsaţi. La fiecare rugăciune sinceră, El răspunde: „Iată-Mă!” El îi înalţă pe cei întristaţi şi obosiţi. În toate durerile noastre, El simte durerea împreună cu noi.
Viaţa lui Iisus, p. 156
