Dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor. Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. (Matei 10:33)
Cel care vrea să-L mărturisească pe Hristos trebuie să-L aibă mai întâi în el. Nimeni nu poate să dea mai departe ce n-a primit. Ucenicii ar putea să vorbească fluent despre punctele credinţei, ar putea să repete cuvintele lui Hristos; dar, dacă nu au o blândeţe şi o iubire asemănătoare cu ale lui Hristos, ei nu mărturisesc despre El. Un spirit contrar spiritului lui Hristos Îl neagă, oricare ar fi cuvintele. Oamenii pot să-L renege pe Hristos şi prin vorbirea de rău, prin vorbirea neînţeleaptă, prin cuvinte neadevărate sau lipsite de iubire. Ei pot să-L tăgăduiască atunci când nu-şi asumă responsabilităţile vieţii şi când urmăresc plăceri vinovate. Pot să-L tăgăduiască printr-o asemănare cu lumea, printr-un comportament lipsit de amabilitate, prin iubirea părerilor personale, prin îndreptăţirea de sine, prin cultivarea îndoielilor, prin adăugarea de griji de la alţii şi prin rămânerea în întuneric, în toate aceste situaţii, ei declară că Hristos nu este în ei. […]
Mântuitorul i-a îndemnat pe ucenicii Săi să nu spere că vrăjmăşia lumii faţă de Evanghelie va fi biruită şi că, după câtva timp, împotrivirea faţă de ea va înceta. El a spus: „N-am venit să aduc pacea, ci sabia.” Producerea conflictului nu este efectul Evangheliei, ci rezultatul împotrivirii faţă de ea. Dintre toate persecuţiile, cel mai greu de suportat este neînţelegerea în familie, înstrăinarea celor mai scumpi prieteni de pe pământ. Dar Isus declară: „Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.”
Misiunea slujitorilor lui Hristos este o mare onoare şi o însărcinare sfântă. […] Nicio faptă de bunătate, făcută pentru ei în Numele Lui, nu va rămâne necunoscută şi nerăsplătită. În aceeaşi duioasă recunoaştere, El îi cuprinde şi pe cel mai slab şi pe cel mai umil din familia lui Dumnezeu.
Viaţa lui Iisus, pp. 357-358
