Da, El este stânca şi ajutorul meu, turnul meu de scăpare. (Psalmii 62:6)
După cum avem nevoie de mâncare pentru a ne susţine forţa fizică, tot aşa avem nevoie de Hristos, Pâinea din cer, pentru a ne susţine viaţa spirituală şi a ne da forţa de a face lucrările lui Dumnezeu. După cum corpul primeşte continuu hrana care susţine viaţa şi vigoarea, tot aşa sufletul trebuie să fie în comuniune constantă cu Hristos, supunându-se Lui şi depinzând cu totul de El.
Aşa cum călătorul obosit caută izvorul de apă în deşert şi, când îl găseşte, îşi astâmpără setea arzătoare, tot astfel creştinul însetează după apa curată a vieţii, al cărei izvor este Hristos. […] Dacă suntem conştienţi de nevoia sufletului, dacă flămânzim şi însetăm după neprihănire, aceasta este o dovadă că Hristos a lucrat asupra inimii noastre, pentru a-L căuta ca să facă pentru noi, prin înzestrarea cu Duhul Sfânt, acele lucruri pe care ne este imposibil să le facem singuri. Nu trebuie să căutăm să ne astâmpărăm setea bând din pâraie puţin adânci, căci marele izvor este mai sus şi, dacă vom urca puţin pe calea credinţei, vom putea bea fără plată din apele lui bogate.
Cuvintele lui Dumnezeu sunt izvoarele de viaţă. Pe măsură ce vom căuta aceste ape vii, vom fi aduşi în comuniune cu Hristos, prin Duhul Sfânt. Adevărurile familiare se vor înfăţişa minţii noastre într-o perspectivă nouă, textele din Scriptură ni se vor dezvălui dintr-odată într-o nouă semnificaţie, vom înţelege legătura dintre celelalte adevăruri şi lucrarea de răscumpărare şi vom şti că Hristos ne călăuzeşte, că învăţătorul divin este lângă noi. […]
Pe măsură ce Duhul Sfânt ne va dezvălui adevărul, vom trăi cele mai valoroase experienţe ale vieţii şi vom simţi o dorinţă arzătoare de a le vorbi şi altora despre lucrurile mângâietoare care ne-au fost descoperite. Când vom veni în legătură cu ceilalţi, le vom împărtăşi noi idei cu privire la caracterul lucrării lui Hristos.
Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 19-20
