Trebuie să vă naşteţi din nou. (Ioan 3:7)
Asemenea lui Nicodim, trebuie să fim gata să intrăm în viaţă la fel ca cel mai mare păcătos. În afară de Hristos, „nu este alt nume sub cer dat oamenilor, prin care să fim mântuiţi” (Faptele apostolilor 4:12). Prin credinţă primim harul lui Dumnezeu, dar credinţa nu este mântuitorul nostru. Ea nu câştigă nimic. Ea este mâna prin care ne prindem de Hristos şi ne însuşim meritele Lui, remediul pentru păcat. Şi nici măcar nu putem să ne pocăim fără ajutorul Duhului Sfânt. Scriptura spune despre Hristos: „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Domn şi Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţa şi iertarea păcatelor” (Faptele apostolilor 5:31). Pocăinţa vine de la Hristos, tot aşa cum vine şi iertarea.
Prin urmare, cum suntem noi mântuiţi? „După cum Moise a înălţat şarpele în pustie”, tot aşa a fost înălţat şi Fiul omului şi toţi aceia care au fost înşelaţi şi muşcaţi de şarpe pot să privească şi să trăiască. „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii” (Ioan 1:29). Lumina care porneşte de la cruce descoperă iubirea lui Dumnezeu. Iubirea Lui ne atrage către Sine. Dacă nu ne împotrivim acestei atracţii, vom fi conduşi la piciorul crucii, plini de pocăinţă pentru păcatele care L-au răstignit pe Mântuitorul. După aceea, Duhul lui Dumnezeu produce prin credinţă o viaţă nouă. Gândurile şi dorinţele sunt aduse în ascultare de voinţa lui Hristos. Inima şi mintea sunt create din nou după chipul Aceluia care lucrează în noi. Apoi se scrie Legea lui Dumnezeu în minte şi inimă şi putem zice împreună cu Hristos: „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule” (Psalmii 40:8).
În convorbirea cu Nicodim, Isus a descris planul de mântuire şi misiunea Lui în lume. În nicio altă cuvântare ulterioară n-a explicat El mai amplu, pas cu pas, lucrarea ce trebuie să se facă în inima oamenilor care vor moşierii împărăţia cerurilor. Chiar la începutul lucrării Lui, Hristos i-a descoperit adevărul unuia dintre membrii Sinedriului, minţii celei mai receptive şi unui învăţător oficial al poporului. Dar conducătorii lui Israel n-au primit lumina. Nicodim a ascuns adevărul în inima sa şi, timp de trei ani, nu se părea că va aduce rod. […]
Nicodim i-a povestit lui Ioan istoria acelei întâlniri şi, prin pana acestuia, ea a fost consemnată pentru învăţătura a milioane de oameni.
Viaţa lui Iisus, pp. 175-177
