Ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii este credinţa noastră. (1 Ioan 5:4)
Prin Hristos, omului îi sunt oferite atât împăcarea, cât şi refacerea. Crucea de pe Golgota a fost pusă ca o punte peste prăpastia făcută de păcat. Prin Isus, a fost plătită o răscumpărare deplină, în virtutea căreia păcătosul este iertat, iar dreptatea legii este păstrată. Toţi aceia care cred că Hristos este jertfa de ispăşire pot să vină şi să primească iertarea pentru păcatele lor, deoarece, prin meritele Lui, este deschisă o cale de comunicare între Dumnezeu şi om. Dumnezeu poate să mă primească drept copil al Său, iar eu pot să-L numesc Tatăl meu iubitor şi să mă bucur de El.
Centrul speranţelor noastre să fie numai Hristos, pentru că El este înlocuitorul şi Garantul nostru. Noi am călcat Legea lui Dumnezeu şi nu putem să fim îndreptăţiţi prin faptele legii. Cele mai bune eforturi pe care este în stare să le facă omul prin puterile proprii sunt lipsite de valoare în ce priveşte împlinirea legii drepte şi sfinte pe care a călcat-o, dar, prin credinţa în Hristos, el poate să ceară neprihănirea Fiului lui Dumnezeu, care este întru totul îndestulătoare. Hristos a împlinit cerinţele legii în natura Sa omenească. El a purtat blestemul legii pentru omul păcătos şi a făcut ispăşire pentru el, aşa încât oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică. Adevărata credinţă îşi însuşeşte neprihănirea lui Hristos, iar cel păcătos este făcut biruitor împreună cu Hristos, pentru că este făcut părtaş al naturii divine şi, astfel, natura divină şi cea omenească sunt combinate.
Acela care se străduieşte să ajungă la cer prin propriile fapte de respectare a legii încearcă o imposibihtate. Omul nu poate să fie mântuit fără ascultare, dar faptele lui nu vin de la el. Hristos lucrează în el şi voinţa, şi înfăptuirea, după buna Sa plăcere. Dacă ar putea să se mântuiască prin faptele sale, omul ar avea cu ce să se laude. Efortul pe care îl face omul prin puterea proprie pentru a obţine mântuirea este reprezentat prin jertfa lui Cain. Tot ce poate să facă omul fără Hristos este întinat de egoism şi de păcat, dar tot ce este făcut prin credinţă este bine primit de Dumnezeu. Când căutăm să obţinem cerul prin meritele lui Hristos, sufletul progresează. Dacă privim la Isus, Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre, putem să creştem în putere şi să înaintăm din biruinţă în biruinţă, pentru că harul lui Dumnezeu a reabzat prin Hristos mântuirea noastră deplină.
Review and Herald, 1 iulie 1890 (Solii alese, cartea 1, pp. 368-364)
