Păcatul nu mai este atrăgător

    Căci, dacă atunci când eram vrăjmaşi am fost împăcaţi cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când suntem împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. (Romani 5:10)

    Neprihănirea lui Hristos îi face pe păcătoşii pocăiţi să fie primiţi de Dumnezeu şi realizează îndreptăţirea lor. Oricât de păcătoasă a fost viaţa lor, dacă cred în Isus ca Mântuitor personal, stau înaintea lui Dumnezeu îmbrăcaţi în hainele nepătate ale neprihănirii atribuite a lui Hristos.

    Păcătoşii, care până adineauri erau morţi în fărădelegi şi păcate, sunt aduşi la viaţă prin credinţa în Hristos. Ei văd prin credinţă că Isus este Mântuitorul lor, care trăieşte pururea şi poate să-i mântuiască „în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El”. În ispăşirea făcută pentru ei, credincioşii văd o aşa lărgime, lungime, înălţime şi adâncime a eficienţei – văd o aşa deplinătate a mântuirii care a fost cumpărată cu un preţ infinit -, încât sufletul li se umple de laudă şi de recunoştinţă. Ei văd ca într-o oglindă slava Domnului şi sunt schimbaţi după chipul Său prin Duhul Domnului. Ei văd haina neprihănirii lui Hristos, ţesută în războiul de ţesut al cerului, lucrată prin ascultarea Sa şi atribuită sufletului care se pocăieşte prin credinţa în Numele Său.

    Când păcătoşii văd un crâmpei din frumuseţea inegalabilă a lui Isus, păcatul nu li se mai pare atrăgător, pentru că îl contemplă pe Cel Dintâi dintre zecile de mii, pe Cel cu totul vrednic de iubit. Ei înţeleg din experienţă personală puterea Evangheliei, al cărei plan vast este egalat doar de valoarea scopului ei.

    Avem un Mântuitor viu. El nu se află în mormântul cel nou al lui Iosif; El a înviat şi S-a înălţat la cer ca înlocuitor şi Garant al fiecărui suflet care crede. „Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi prin credinţă, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos” (Romani 5:1). Suntem îndreptăţiţi prin meritele lui Isus, iar aceasta este recunoaşterea de către Dumnezeu a desăvârşirii răscumpărării plătite pentru noi. Faptul că Hristos a fost ascultător chiar până la moarte de cruce este o garanţie că Tatăl îl acceptă pe păcătosul pocăit. Prin urmare, să ne permitem noi să avem o experienţă care să oscileze între îndoială şi credinţă, între credinţă şi îndoială? Isus este garanţia că Tatăl ne acceptă. Noi beneficiem de favoarea lui Dumnezeu nu datorită vreunui merit personal, ci datorită credinţei noastre în „Domnul, Neprihănirea noastră”. […]

    Noi suntem desăvârşiţi în El, acceptaţi în Cel Preaiubit, numai dacă rămânem în El prin credinţă.

    Signs of the Times, 4 iulie 1892 (Credinţa şi faptele, pp. 106-107)

    Păcatul nu mai este atrăgător - 2016. Neprihănirea lui Hristos îi face pe păcătoşii pocăiţi să fie primiţi de Dumnezeu şi realizează îndreptăţirea lor. Oricât de păcătoasă a fost viaţa lor, dacă cred în Isus ca Mântuitor personal, stau înaintea lui Dumnezeu îmbrăcaţi în...
    Împreună spre casă
    "Impreuna spre casa" este ghidul tau companion pentru anul 2016. Cartea insoteste trecerea ta prin timp, oferindu-ti zilnic portia de hrana pentru aspiratiile tale de a ajunge cat mai repede Acasa. Citeste acasa, citeste in masina, metrou sau avion, citeste ori de cate ori prinzi putin timp disponibil. Doar asa poti sa te pregatesti pentru a intra in noua casa.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...