Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. (Ioan 14:27)
Când Îl primim pe Hristos ca oaspete permanent în suflet, pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, va păzi inima şi mintea noastră prin Hristos Isus. Viaţa Mântuitorului pe pământ, deşi trăită în miezul conflictului, a fost plină de pace. În ciuda faptului că vrăjmaşii furioşi Îl urmăreau fără încetare, El a spus: „Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8:29). Nicio furtună a furiei umane sau satanice nu ar fi putut tulbura calmul comuniunii Sale desăvârşite cu Dumnezeu. El ne spune: „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea” (Ioan 14:27). „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă” (Matei 11:29). Purtaţi împreună cu Mine jugul slujirii pentru slava lui Dumnezeu şi pentru salvarea omenirii şi veţi vedea că jugul este uşor şi că povara nu este grea.
Ceea ce ne distruge pacea este iubirea de sine. Atâta timp cât eul este viu, suntem într-o permanentă stare de alertă ca să-l păzim de orice pericol de moarte şi de orice insultă; dar, când eul este mort şi viaţa noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu, nu vom pune la inimă neglijările sau desconsiderările. Vom fi surzi la reproşuri şi orbi la dispreţ şi insulte. […] Fericirea izvorâtă din motivaţii pământeşti este tot atât de schimbătoare cu diversele circumstanţe ce o generează, dar pacea lui Hristos este constantă şi durabilă. Ea nu depinde de circumstanţele vieţii, de cantitatea bunurilor pământeşti sau de numărul prietenilor. Hristos este izvorul de apă vie, iar fericirea pe care o dăruieşte El nu ne va dezamăgi niciodată.
Blândeţea lui Hristos manifestată în cămin îi va face fericiţi pe cei din casă. Ea nu provoacă certuri, nu răspunde furios, ci linişteşte spiritul iritat o răspândeşte în jur o amabilitate resimţită de toţi cei ce se află în sfera ei plină de farmec. Oriunde este cultivată, ea face ca familiile de pe pământ să devină o parte a marii familii din cer.
Ar fi cu mult mai bine să răbdăm acuzaţiile false, decât să îndurăm tortura răzbunării pe duşmani. Spiritul de ură şi răzbunare îşi are originea în Satana şi îi aduce numai rău celui care îl nutreşte. Adevăratul secret al binecuvântării este smerenia inimii, acea blândeţe care constituie rodul rămânerii în Hristos.
Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 15-17
