Dumnezeu… ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz. (2 Corinteni 1:3,4)
Dumnezeu este întotdeauna gata să le arate mila şi adevărul Său păcătoşilor pocăiţi. El este gata să reverse asupra lor iertarea şi dragostea şi cere ca aceia care au fost binecuvântaţi prin compasiunea Sa să manifeste aceeaşi milă şi dragoste faţă de alţii; căci aceasta înseamnă să facem faptele lui Hristos, aceasta înseamnă să păzim poruncile lui Dumnezeu. Aceia care arată recunoştinţă adevărată Îl slăvesc pe Dumnezeu, iubindu-L pe El în mod suprem şi pe aproapele lor ca pe ei înşişi. […] Hristos locuieşte în sufletul credinciosului, un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.
Când ne vom considera proprietatea răscumpărată a lui Hristos, ne vom da seama mai clar de nevoia noastră după prezenţa Sa constantă ca să-L putem reprezenta prin manifestarea simpatiei şi iubirii faţă de toţi cei veniţi în sfera noastră de influenţă. Viaţa noastră este însărcinată cu răspunderi solemne şi, numai când suntem total dedicaţi lui Dumnezeu, numai când El ne curăţeşte…, Îl putem reprezenta în mod corect înaintea altora. Responsabilitatea noastră cuprinde gândurile, cuvintele şi faptele noastre, precum şi activităţile noastre mai ample printre semenii noştri.
Pentru a împlini legea, trebuie să îndeplinim regula de aur şi să le facem altora ce vrem să ne facă ei nouă. Influenţa noastră trebuie să fie sfinţită de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, dacă vrem să fie o binecuvântare pentru omenire. Să nu ne neliniştim cu privire la ce vom face peste câteva săptămâni, luni sau ani, pentru că viitorul nu ne aparţine. O singură zi este a noastră şi în această zi trebuie să trăim pentru Dumnezeu, să ne înfrumuseţăm caracterul prin credinţa în neprihănirea lui Hristos. În această singură zi, trebuie să aşezăm în mâinile lui Hristos, prin slujire solemnă, toate intenţiile şi planurile noastre ca să fie ghidate de El. în această singură zi, trebuie să le facem altora exact ceea ce dorim ca ei să ne facă nouă. Trebuie să fim gata să rostim cuvinte dintr-o inimă plină de simpatie şi iubire.
Signs of the Times, 11 iulie 1892
