După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi. (Luca 22:32)
Credinţa familiarizează sufletul cu existenţa şi prezenţa lui Dumnezeu şi, dacă trăim doar pentru slava Lui, vom discerne din ce în ce mai bine frumuseţea caracterului Său, desăvârşirea harului Său. Sufletele noastre devin tari în putere spirituală, pentru că respirăm din atmosfera cerului… Ne ridicăm deasupra lumii, privind la Acela care este Cel Dintâi între zeci de mii şi Cel plin de farmec. – Solii alese, cartea 1, p. 334
Toţi cei care Îl iubesc pe Dumnezeu să dea mărturie despre valoarea harului şi adevărului Său. Cei care primesc lumina adevărului trebuie să iii lecţie după lecţie din care să înveţe să nu păstreze tăcerea, ci să vorbească adesea unul cu altul. Ei trebuie să aibă în atenţie întâlnirea din Sabat, când aceia care Îl iubesc pe Dumnezeu şi se tem de El şi care se gândesc la Numele Lui au oportunitatea de a-şi exprima gândurile în discuţiile unul cu celălalt. […]
Maiestatea cerului Îşi identifică interesele cu interesele credincioşilor, oricât ar fi de modeste circumstanţele lor. Iar când au privilegiul de a fi împreună, este potrivit să vorbească adesea unul cu altul, dând glas recunoştinţei şi dragostei în urma meditaţiei la Numele Domnului. Astfel Dumnezeu va fi proslăvit, iar întâlnirea de mărturie va fi considerată cea unii preţioasă din toate întâlnirile, deoarece cuvintele rostite sunt notate în curtea de aducere-aminte…
Nu-i daţi vrăjmaşului satisfacţie zăbovind asupra aspectului negativ al experienţei voastre; puneţi-vă pe deplin încrederea în Isus pentru ajutorul de a rezista ispitei. Dacă ne-am gândi şi am vorbi mai mult despre Isus şi mai puţin despre noi înşine, am avea cu mult mai mult prezenţa Sa. Dacă vom rămâne în El, vom fi atât de plini de pace, credinţă şi curaj şi vom avea de povestit o experienţă atât de glorioasă atunci când venim la întâlnire, încât ceilalţi vor fi învioraţi de mărturia noastră clară şi puternică pentru Dumnezeu. Aceste preţioase recunoaşteri spre lauda slavei harului Său, când sunt susţinute de o viaţă creştină, au o putere irezistibilă care lucrează la salvarea sufletelor. Partea luminoasă şi voioasă a religiei va fi reprezentată de toţi cei consacraţi zilnic lui Dumnezeu. N-ar trebui să-L dezonorăm po Domnul nostru printr-o relatare tristă a încercărilor care ni se par cumplite. Toate încercările care sunt primite ca mijloace de educare vor aduce bucurie. Toată viaţa religioasă va fi inspiratoare, înălţătoare, înnobilatoare, parfumată cu cuvinte şi fapte bune.
The Seventh-day Adventist Bible Commentary, vol. 4, p. 1183
