Despre ce Îi vorbești lui Dumnezeu?

    Căci ochii Domnului sunt peste cei neprihăniţi şi urechile Lui iau aminte la rugăciunile lor. (1 Petru 3:12)

    Dumnezeu ne vorbeşte prin natură şi revelaţie, prin providenţa Sa şi prin influenţa Duhului Său. Dar acestea nu sunt suficiente; şi noi trebuie să ne deschidem inima faţă de El. Pentru a avea viaţă şi energie spirituală, trebuie să avem o legătură reală cu Tatăl nostru ceresc. Mintea noastră poate că e atrasă spre El; poate că medităm la lucrările Sale, la mila Sa, la binecuvântările Sale, dar aceasta nu înseamnă, în sensul deplin, a avea comuniune cu El. Pentru a avea comuniune cu Dumnezeu, trebuie să avem ceva să-I spunem cu privire la viaţa noastră concretă.

    Rugăciunea este deschiderea inimii înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten. Şi nu e necesară ca să-I vorbim despre noi, ci ca să ne facă în stare să-L acceptăm. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalţă pe noi la El.

    Când a fost pe pământ, Isus i-a învăţat pe ucenici cum să se roage. El i-a sfătuit să-I prezinte lui Dumnezeu nevoile zilnice şi să aşeze toată povara lor asupra Lui. Asigurarea pe care le-a dat-o, că cererile lor vor fi ascultate, este valabilă şi pentru noi.

    Isus însuşi S-a rugat des atunci când a trăit printre oameni. Mântuitorul nostru S-a identificat cu nevoile şi slăbiciunea noastră prin faptul că S-a rugat ardent, căutând să primească de la Tatăl Său rezerve noi de putere, spre a fi pregătit pentru datorie şi încercări. El este exemplul nostru în toate. El ne este, în neputinţe, un frate „care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi” (Evrei 4:15); dar fiind Cel fără de păcat, natura Lui se retrăgea din faţa răului; El a îndurat luptele şi chinul sufletesc într-o lume a păcatului. Natura Lui umană a făcut din rugăciune o necesitate şi un privilegiu. El a găsit mângâiere şi bucurie în comuniunea cu Tatăl Său. Iar dacă Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu, a simţit nevoia de rugăciune, cu atât mai mult ar trebui noi, muritorii slabi şi păcătoşi, să simţim nevoia după rugăciune fierbinte şi constantă!

    Tatăl nostru ceresc aşteaptă să reverse asupra noastră plinătatea binecuvântării Sale. Este privilegiul nostru să bem cu îndestulare din fântâna Iubirii nemărginite. Ce ciudat că ne rugăm atât de puţin! Dumnezeu este binevoitor şi gata să asculte rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, însă din partea noastră există multă reţinere manifestă de a-I face cunoscute nevoile noastre.

    Calea către Hristos, pp. 93-94

    Împreună spre casă
    "Impreuna spre casa" este ghidul tau companion pentru anul 2016. Cartea insoteste trecerea ta prin timp, oferindu-ti zilnic portia de hrana pentru aspiratiile tale de a ajunge cat mai repede Acasa. Citeste acasa, citeste in masina, metrou sau avion, citeste ori de cate ori prinzi putin timp disponibil. Doar asa poti sa te pregatesti pentru a intra in noua casa.

    Din aceeași categorie

    Un ajutor neașteptat

    Doamne, ajută-mă să fiu și eu un Barnaba pentru vreun tânăr neacceptat de lângă mine! PROVOCARE: Oferă-le încurajare și o mână întinsă tinerilor din biserica ta și îndeamnă-i și pe alții să te urmeze în acest demers!

    Nepolitețea binecuvântată

    Să ne rugăm ca tinerii noștri iubiți să-I deschidă ușa Străinului care bate la ușa inimii ca să devină Prietenul lor veșnic. Numai El îi poate scoate pe toți străinii care le-au inundat viața, așa cum i-a scos pe negustorii ticăloși din Templu. Fie ca Domnul să îi ocrotească și azi de străini! PROVOCARE: Dacă ai ocazia, oferă-i unui străin o carte care să îi vorbească despre Isus! Fă-ți timp apoi să te rogi pentru el!

    Cineva știa

    Roagă-te precum Elisei, care I-a cerut Domnului să-i deschidă ochii celui care nu vedea ajutorul divin și se îngrijora teribil! Nu socoti că o fetiță sau un băiețel sunt prea mici pentru a le vorbi despre chemarea lui Dumnezeu în via Sa și acceptă începuturile slabe! Rezultatele pot fi incomensurabile. PROVOCARE: Fă-ți obiceiul de a-i încuraja pe ceilalți! Începe din Sabatul viitor cu tinerii din biserica ta!

    Mânia – dușmanul acceptării

    Fie ca, în afară de mânia nevinovată față de cauza dreaptă a lui Dumnezeu, să ne rugăm să fim înceți la mânie, deschiși la nevoile adolescenților și atenți la strigătul inimii lor după acceptare! PROVOCARE: Roagă-te astăzi să le poți face un mic compliment tutor persoanelor cu care stai de vorbă! Începe cu cei din casa ta!

    Publicate astăzi

    Spitalul numărul 9

    Există și o formă foarte pozitivă de nebunie – nebunia pentru Dumnezeu și pentru Evanghelie. Apostolul Pavel prefera ca oamenii să îl considere nebun când vorbea despre Mântuitorul lui, dar să știe că, în ochii lui Dumnezeu, el este văzut ca un slujitor înțelept și dedicat în totalitate.

    Discuția de la prânz

    Isus este la fiecare masă cu tine. El cântă cu vocea și la instrumente; El folosește pe oricine. Calitățile sonice ale vocii și ale pianului vor atrage bărbați și femei să Îl cunoască pe Împăratul nostru care Se întoarce curând.

    Lefteră, dar fericită

    Dumnezeu ne dăduse o dovadă indiscutabilă a grijii Sale. Trebuie să ne aducem aminte că, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri grele, Dumnezeu este întotdeauna de partea noastră. Să îi recunoaştem bunătatea şi să-L lăudăm cu bucurie!

    Un ajutor neașteptat

    Doamne, ajută-mă să fiu și eu un Barnaba pentru vreun tânăr neacceptat de lângă mine! PROVOCARE: Oferă-le încurajare și o mână întinsă tinerilor din biserica ta și îndeamnă-i și pe alții să te urmeze în acest demers!

    Éjjel és nappal Istenhez kiáltanak

    „És elküldettek a levelek futárok által a király minden tartományába, hogy kipusztítsák, megöljék és megsemmisítsék...