Orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit. (Marcu 11:24)
Un alt element al rugăciunii eficiente este credinţa. „Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută” (Evrei 11:6). Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea” (Marcu 11:24). Îl credem noi pe cuvânt?
Făgăduinţa aceasta este cuprinzătoare şi nelimitată şi Cel care a dat-o este credincios. Când nu primim lucrurile pe care le-am cerut chiar atunci când ne-am rugat, trebuie totuşi să credem că Domnul aude şi că va răspunde rugăciunilor noastre. Noi suntem atât de supuşi greşelii şi avem o înţelegere atât de limitată, încât, uneori, cerem lucruri care nu ar fi o binecuvântare pentru noi, iar Tatăl nostru ceresc răspunde cu dragoste rugăciunilor noastre, dându-ne ceea ce este spre binele nostru cel mai înalt – pe care noi înşine l-am dori dacă am putea vedea, cu ochi iluminaţi de sus, toate lucrurile aşa cum sunt în realitate. Când rugăciunile noastre par a nu primi răspuns, trebuie să ne prindem de făgăduinţă, căci timpul răspunsului va veni în mod sigur şi vom primi binecuvântarea de care avem cea mai mare nevoie. Dar a pretinde ca rugăciunea să fie întotdeauna împlinită exact în felul şi pentru lucrul dorit de noi constituie încumetare. Dumnezeu este prea înţelept ca să greşească şi prea bun ca să reţină vreun bine de la cei ce umblă în neprihănire. Deci nu te teme să te încrezi în El, chiar dacă nu vezi imediat un răspuns la rugăciunile tale. Bazează-te pe făgăduinţa Lui sigură: „Cereţi, şi vi se va da.”
Dacă ne lăsăm influenţaţi de îndoieli şi de temeri sau dacă încercăm să pricepem tot ce nu vedem cu claritate, înainte să avem credinţă, dificultăţile se vor înmulţi şi se vor adânci. Dar, dacă venim la Dumnezeu, simţindu-ne neputincioşi şi dependenţi, aşa cum suntem de fapt, şi Îi facem cunoscute nevoile noastre, cu credinţă umilă şi încrezătoare, Celui a cărui cunoştinţă este fără margini, care vede toată creaţia Sa şi conduce totul prin voinţa şi cuvântul Său, El poate şi va asculta strigătele noastre şi va face ca lumina să strălucească în inima noastră. Prin rugăciune sinceră, noi suntem aduşi în legătură cu mintea Celui Infinit. Poate că nu vom avea, în momentul acela, dovada clară că faţa Mântuitorului nostru este plecată asupra noastră cu milă şi dragoste, şi totuşi este aşa. Poate că nu simţim atingerea Sa vizibilă, dar mâna Sa este îndreptată spre noi cu iubire, milă şi înţelegere.
Când venim să cerem mila şi binecuvântarea lui Dumnezeu, trebuie să avem un spirit iubitor şi iertător.
Calea către Hristos, pp. 96-97
