Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri. (Faptele apostolilor 1:14)
Perseverenţa a fost făcută o condiţie a primirii. Dacă dorim să creştem în credinţă şi experienţă, trebuie să ne rugăm neîncetat. Trebuie să stăruim „în rugăciune” şi să veghem „în ea cu mulţumiri” (Romani 12:12; Coloseni 4:2). Petru îi sfătuia pe credincioşi: „Fiţi înţelepţi şi vegheaţi în vederea rugăciunii” (1 Petru 4:7). Pavel sfătuia: „în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri” (Filipeni 4:6). „Dar voi, preaiubiţilor”, spunea Iuda, rugaţi-vă prin Duhul Sfânt, ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu” (Iuda, versetele 20 şi 21). Rugăciunea continuă este legătura neîntreruptă a sufletului cu Dumnezeu.
Este nevoie de sârguinţă în rugăciune; nimic să nu te împiedice. Depune toate eforturile pentru a menţine deschisă comuniunea dintre Isus şi sufletul tău. Caută orice ocazie de a merge acolo unde rugăciunea se face de obicei. Cei care caută cu adevărat comuniunea cu Dumnezeu vor fi văzuţi la întâlnirea de rugăciune, credincioşi să-şi facă datoria şi zeloşi şi nerăbdători să culeagă cât mai multe binecuvântări posibil. Ei vor folosi orice ocazie de a se aşeza acolo unde pot primi razele luminii cereşti.
Trebuie să ne rugăm în cercul familiei şi, mai presus de toate, nu trebuie să neglijăm rugăciunea în taină, pentru că aceasta este viaţa sufletului. Este imposibil să creştem în cele spirituale dacă rugăciunea este neglijată. Rugăciunea doar în familie sau în public nu este suficientă. În singurătate, deschide-ţi inima înaintea ochiului cercetător al lui Dumnezeu. Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu. Nicio ureche curioasă nu trebuie să se încarce cu povara unor astfel de cereri. În rugăciunea tainică, sufletul este ferit de influenţele înconjurătoare, este liber de agitaţie. Ea se va înălţa la Dumnezeu liniştit, dar fierbinte. Plăcută şi durabilă va fi influenţa care va emana de la Acela care vede în ascuns, a cărui ureche este deschisă ca să audă rugăciunea venită din inimă. Printr-o credinţă simplă şi liniştită, sufletul are comuniune cu Dumnezeu şi îşi adună raze de lumină dumnezeiască, pentru a fi întărit şi susţinut în conflictul cu Satana. Dumnezeu este cetăţuia puterii noastre.
Roagă-te în camera ta şi, în timp ce te ocupi de lucrul tău zilnic, inima ta să se înalţe des la Dumnezeu. Aşa a umblat Enoh cu Dumnezeu. Aceste rugăciuni tăcute se înalţă la tronul harului asemenea mirosului de tămâie. Satana nu poate să-l înfrângă pe acela a cărui inimă se sprijină în felul acesta pe Dumnezeu.
Calea către Hristos, pp. 97-99
