Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti. (Matei 6:6)
Alege un loc pentru rugăciunea tainică. Isus avea locuri speciale pentru comuniunea cu Tatăl, şi noi ar trebui să avem la fel. Adesea trebuie să ne retragem într-un anume loc, oricât de umil, unde să putem fi singuri cu Dumnezeu.
„Roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” În Numele lui Isus, putem veni în prezenţa lui Dumnezeu cu încrederea unui copil. Nu avem nevoie de niciun mijlocitor omenesc. Prin Isus, ne putem deschide inima înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unei persoane care ne cunoaşte şi ne iubeşte.
În locul tainic al rugăciunii, unde ne poate vedea şi auzi doar Dumnezeu, putem să-I destăinuim Părintelui îndurării infinite cele mai tainice dorinţe şi năzuinţe ale noastre, iar în liniştea şi în tăcerea sufletului, acel glas care nu zăboveşte niciodată să răspundă strigătului nevoii omeneşti va vorbi inimii noastre. (…)
Cei care Îl caută pe Dumnezeu în locul tainic pentru a-I vorbi despre nevoile lor şi pentru a-I cere ajutor nu se vor ruga în zadar. „Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.” Când Hristos va deveni tovarăşul nostru de zi cu zi, vom simţi că puterile unei lumi nevăzute sunt prezente pretutindeni în jurul nostru şi, privind la Isus, vom ajunge asemenea Lui. Privind suntem schimbaţi. Caracterul nostru este temperat, curăţit şi înnobilat pentru împărăţia cerească. Rezultatul sigur al comunicării şi părtăşiei noastre cu Domnul va fi o creştere a evlaviei, a curăţiei morale şi a devotamentului. Rugăciunea noastră va deveni din ce în ce mai inteligentă. Noi primim o educaţie divină, iar aceasta se va vedea printr-o viaţă caracterizată de sârguinţă şi zel.
Cel care apelează la Dumnezeu pentru ajutor, pentru sprijin, pentru putere, prin rugăciuni zilnice şi serioase, va avea aspiraţii nobile, percepţii clare ale adevărului şi responsabilităţii, obiective înalte de acţiune şi o continuă foame şi sete după neprihănire. Prin menţinerea legăturii cu Dumnezeu, vom deveni capabili să le transmitem altora, prin relaţiile cu ei, lumina, pacea, liniştea care domnesc în inima noastră. Puterea dobândită în rugăciunea adresată lui Dumnezeu, unită cu efortul perseverent de educare a minţii spre a fi atenţi şi grijulii, ne pregăteşte pentru îndatoririle zilnice şi ne menţine spiritul liniştit în orice circumstanţe.
Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 84-85
