Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. (Iacov 5:14)
Mulţi care caută harul vindecător al Domnului cred că, dacă nu primesc un răspuns direct şi imediat la rugăciunile lor, credinţa lor este defectuoasă. Pentru acest motiv, cei care sunt slăbiţi din pricina bolii trebuie sfătuiţi cu înţelepciune, ca să poată acţiona cu discernământ. Ei nu ar trebui să-şi nesocotească datoria faţă de prietenii care poate că le vor supravieţui şi nici să neglijeze să folosească mijloacele naturale pentru restabihrea sănătăţii.
Adesea există pericolul de a greşi aici. Crezând că vor fi vindecaţi ca răspuns la rugăciune, unii se tem să facă orice ar putea părea să indice o lipsă de credinţă. Însă ei n-ar trebui să neglijeze să-şi pună lucrurile în rânduială, aşa cum ar dori s-o facă dacă s-ar aştepta să fie răpiţi de moarte. Şi nici n-ar trebui să se teamă să rostească vorbele de încurajare sau sfat pe care ar dori să le spună celor dragi în ceasul despărţirii.
Cei care caută vindecarea prin rugăciune nu ar trebui să neglijeze folosirea remediilor pe care le au la îndemână. Nu este o tăgăduire a credinţei să folosească astfel de mijloace, întrucât Dumnezeu a avut grijă să aline durerea şi să sprijine corpul în lucrarea sa de refacere. Nu este o tăgăduire a credinţei să coopereze cu Dumnezeu şi să se plaseze în cea mai favorabilă condiţie pentru a se însănătoşi. Dumnezeu a pus în puterea noastră obţinerea cunoaşterii despre legile vieţii. Această cunoaştere ne-a fost pusă la îndemână ca s-o folosim. Ar trebui să întrebuinţăm toate mijloacele de restabilire a sănătăţii, profitând de orice avantaj posibil, lucrând în armonie cu legile naturale. Când ne-am rugat pentru însănătoşirea celor bolnavi, putem lucra cu mai multă energie, mulţumindu-I lui Dumnezeu că avem privilegiul de a coopera cu El şi cerând binecuvântarea Sa asupra mijloacelor pe care tot El ni le-a pus la dispoziţie. […]
Când ne-am rugat pentru însănătoşirea celor bolnavi, oricare ar fi rezultatul, să nu ne pierdem credinţa în Dumnezeu. Dacă ni se va cere să înfruntăm o pierdere, să acceptăm cupa amară, amintindu-ne că mâna Tatălui o ţine la buzele noastre. Însă, dacă sănătatea ar reveni, n-ar trebui să uităm că beneficiarul harului vindecător este aşezat sub o reînnoită obligaţie faţă de Creator.
Divina vindecare, pp. 232-234
