Mi-am întors faţa spre Domnul Dumnezeu ca să-L caut cu rugăciune şi cereri, postind în sac şi cenuşă. (Daniel 9:3)
Daniel nu-şi trâmbiţează credincioşia înaintea lui Dumnezeu. În loc să pretindă că este curat şi sfânt, acest profet onorat se identifică smerit cu cei cu adevărat păcătoşi din Israel. Înţelepciunea pe care Dumnezeu i-o oferise era cu mult superioară înţelepciunii marilor oameni ai lumii tot aşa cum soarele la miezul zilei este mai strălucitor decât o stea plăpândă. Cu toate acestea, gândiţi-vă la rugăciunea rostită de acest om atât de mult onorat de Cer! Cu umilinţă profundă, cu lacrimi şi sfâşiere de inimă, el pledează pentru sine şi pentru poporul său. Îşi deschide larg sufletul înaintea lui Dumnezeu, mărturisindu-şi nevrednicia şi recunoscând măreţia şi maiestatea Domnului…
În timp ce rugăciunea lui Daniel se înalţă, îngerul Gabriel vine repede din curţile cereşti ca să-i spună că cererile i-au fost ascultate şi au primit răspuns. Acest înger puternic a fost însărcinat să-i lumineze mintea – să-i explice tainele secolelor viitoare. Astfel, în timp ce căuta să cunoască şi să înţeleagă adevărul, Daniel a fost adus în comuniune cu mesagerul delegat de Cer.
Ca răspuns la cererea lui, Daniel a primit nu numai lumina şi adevărul de care el şi poporul său aveau cea mai mare nevoie, ci şi o vedere asupra marilor evenimente viitoare, de până la venirea Răscumpărătorului lumii. Aceia care pretind a fi sfinţiţi, deşi nu au nicio dorinţă de a cerceta Scripturile sau de a se lupta cu Dumnezeu în rugăciune pentru o înţelegere mai clară a adevărului biblic, nu ştiu ce este adevărata sfinţire.
Daniel a stat de vorbă cu Dumnezeu. Cerul s-a deschis înaintea lui. Dar înalta onoare ce i-a fost făcută a fost rezultatul umilinţei şi căutării sincere. Aceia care cred cu inima Cuvântul lui Dumnezeu vor flămânzi şi vor înseta după cunoaşterea voinţei Sale. Dumnezeu este autorul adevărului. El luminează înţelegerea întunecată şi îi dă minţii omeneşti puterea de a pricepe şi de a desluşi adevărurile pe care El le-a descoperit…
Daniel a fost un slujitor devotat Celui Preaînalt. Viaţa lui lungă a fost plină de fapte nobile de slujire pentru Domnul său. Puritatea lui de caracter și fidelitatea lui neşovăielnică sunt egalate numai de umilinţa inimii lui şi de mâhnirea lui înaintea lui Dumnezeu.
The Sanctified Life, pp. 46-49, 52
