Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului! (Psalmii 119:1)
Încă de la începutul marii lupte din cer, scopul lui Satana a fost acela de a desfiinţa Legea lui Dumnezeu. Tocmai pentru a-şi atinge acest obiectiv s-a revoltat împotriva Creatorului şi, deşi a fost expulzat din cer, a continuat acelaşi război pe pământ. Scopul urmărit în mod constant a fost acela de a-i induce în eroare pe oameni şi a-i determina să calce Legea lui Dumnezeu. Fie că acest lucru se realizează prin respingerea legii în întregime, fie prin eliminarea unuia dintre principiile ei, rezultatul va fi acelaşi în final. Omul care calcă „o singură poruncă” manifestă dispreţ faţă de toată legea, iar influenţa şi exemplul lui sunt în direcţia neascultării. El „se face vinovat de toate” (Iacov 2:10).
Încercând să genereze dispreţ faţă de poruncile divine, Satana a falsificat doctrinele Bibliei şi, astfel, în credinţa a mii de oameni care pretind că se bazează pe Scriptură au fost strecurate erori. Ultimul mare conflict dintre adevăr şi eroare nu este decât faza finală a unei îndelungi controverse cu privire la Legea lui Dumnezeu. În această luptă urmează să intrăm – o luptă între legile oamenilor şi principiile lui Iehova, între religia Bibliei şi religia miturilor şi a tradiţiei.
Forţele care se vor uni împotriva adevărului şi a neprihănirii în acest conflict sunt deja active. Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu, care ne-a fost transmis cu preţul atâtor suferinţe şi al sângelui curs, este prea puţin apreciat. Biblia este la dispoziţia tuturor, dar sunt puţini cei care o acceptă cu adevărat ca ghid pentru viaţă. Necredinţa predomină într-o măsură alarmantă, nu numai în lume, ci şi în biserică. Mulţi au ajuns să nege doctrinele care constituie stâlpii credinţei creştine. Marile adevăruri ale creaţiei, aşa cum sunt prezentate de scriitorii inspiraţi, căderea omului, ispăşirea, caracterul imuabil al Legii lui Dumnezeu, toate sunt practic respinse, fie în întregime, fie parţial, de o mare parte din lumea pretinsă creştină. Mii de oameni care se laudă cu înţelepciunea şi independenţa lor consideră că e o dovadă de slăbiciune să aibă încredere necondiţionată în Biblie. Ei cred că este o dovadă de superioritate şi cultură să găsească greşeli în Scriptură, să spiritualizeze şi să denatureze cele mai importante adevăruri ale ei.
Tragedia veacurilor, pp. 582-583
