Ferice de poporul care păzeşte legea! (Proverbele 29:18)
Nu mai era decât o speranţă pentru omenire: ca în această masă de elemente discordante şi stricate să fie aruncat un aluat nou, ca omenirii să i se ofere puterea unei vieţi noi, ca lumea să-L cunoască din nou pe Dumnezeu.
Hristos a venit să-L facă din nou cunoscut lumii pe Dumnezeu. A venit pentru a înlătura învăţăturile false prin care imaginea Îi fusese denaturată de cei care pretindeau că-L cunosc. A venit să arate care este natura Legii Sale, să descopere în propriul caracter frumuseţea sfinţeniei.
Hristos a venit în lume cu toată iubirea acumulată de-a lungul veşniciei. Dând la o parte cerinţele excesive care împovăraseră Legea lui Dumnezeu, El a arătat că ea este o lege a iubirii, o expresie a bunătăţii divine. A arătat că de ascultarea de principiile ei depind fericirea omenirii şi, în consecinţă, stabilitatea societăţii omeneşti, care este baza şi cadrul în care funcţionează aceasta.
Departe de a impune cerinţe arbitrare, Legea lui Dumnezeu le este dată oamenilor ca un zid de apărare, ca un scut. Oricine îi acceptă principiile este păzit de rău. Loialitatea faţă de Dumnezeu implică loialitate faţă de om. Astfel, legea apără drepturile şi individualitatea fiecărui om. Îi opreşte pe conducători de la oprimare şi pe subordonaţi de la indisciplină. Asigură binele omului atât pentru lumea aceasta, cât şi pentru lumea viitoare. Pentru cel care ascultă de ea, reprezintă făgăduinţa vieţii veşnice, căci ea exprimă principii care vor exista întotdeauna.
Hristos a venit pentru a demonstra valoarea principiilor divine, pentru a le demonstra puterea de a regenera omenirea. A venit pentru a-i învăţa pe oameni cum trebuie să le dezvolte şi să le aplice. Pentru oamenii de atunci, valoarea tuturor lucrurilor era dată de modul în care arătau. Declinul puterii religiei fusese însoţit de o creştere a fastului şi a strălucirii ei. Educatorii acelui timp căutau să inspire respect prin etalare şi ostentaţie. Viaţa lui Isus era în contrast izbitor cu toate acestea, deoarece ea demonstra cât de lipsit de valoare este tot ceea ce oamenii consideră esenţial în viaţă. Născut printre oameni needucaţi, locuind în casa unui ţăran şi trăind ca un ţăran, practicând o meserie ca orice om obişnuit, ducând o viaţă obscură […], în aceste condiţii şi în acest mediu, Isus a urmat planul divin de educaţie.
Educaţie, pp. 76-77
