Să nu credeţi că am venit să stric Legea şi Prorocii, am venit nu să stric, ci să împlinesc. (Matei 5:17)
Însuşi Creatorul nostru, Dătătorul Legii, a declarat că nu intenţionează să înlăture prevederile ei. Tot ce există în natură, de la particula din raza de soare şi până la lumile de sus, este supus legii. Iar ordinea şi armonia din lumea naturală depind de respectarea acestor legi. Tot astfel, viaţa tuturor fiinţelor inteligente este condusă de marile principii ale neprihănirii, iar bunăstarea întregului univers depinde de conformarea faţă de ele. Legea lui Dumnezeu a existat înainte ca pământul acesta să fie adus la existenţă. Îngerii sunt guvernaţi de principiile ei, iar ca pământul să fie în armonie cu cerul, omenirea trebuie şi ea să respecte legile divine. Hristos le-a făcut cunoscute preceptele legii lui Adam şi Evei în Eden, când „stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strivite de veselie” (Iov 38:7). Misiunea lui Hristos pe pământ nu a fost aceea de a desfiinţa legea, ci de a ne aduce, prin harul Său, înapoi la ascultarea de prevederile ei.
Ucenicul iubit, care a auzit cuvintele lui Isus pe munte, scriind la multă vreme după aceea, sub inspiraţia Duhului Sfânt, vorbeşte despre lege ca fiind o obligaţie perpetuă. El spune că „păcatul este fărădelege” şi că „oricine face păcat face şi fărădelege” (1 Ioan 3:4). El explică în mod clar că legea la care se referă este „o poruncă veche, pe care aţi avut-o de la început” (1 Ioan 2:7). El vorbeşte despre legea care a existat la creaţie şi care a fost repetată pe muntele Sinai.
Referitor la lege, Isus a spus: „Am venit nu să stric, ci să împlinesc.” El a folosit aici cuvântul „a împlini” cu acelaşi sens cu care l-a folosit atunci când l-a anunţat pe Ioan Botezătorul de planul Lui de a împlini „tot ce trebuie împlinit” (Matei 3:15), adică de a umple măsura cerinţei legii, de a oferi un excmplu de conformare desăvârşită faţă de voia lui Dumnezeu.
El a avut misiunea „să vestească o Lege mare şi minunată” (Isaia 42:21). El urma să demonstreze natura spirituală a legii, să prezinte principiile ei vaste şi să exprime în mod clar obligativitatea ei veşnică. […]
Isus, întipărirea Fiinţei Tatălui, strălucirea slavei Lui, Răscumpărătorul gata să renunţe la Sine, a fost, pe tot parcursul pelerinajului Său de iubire pe pământ, o reprezentare vie a caracterului Legii lui Dumnezeu.
Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 48-49
