Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul. (Psalmii 19:7)
„Câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul”, a spus Isus, „nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”. Prin propria supunere faţă de Lege, Hristos a mărturisit în favoarea caracterului ei neschimbător şi a dovedit că, prin harul Lui, orice fiu și fiică a lui Adam o poate respecta în mod desăvârşit. Pe munte, El a declarat că nu va trece nici cea mai mică iotă din lege până când nu se vor împlini loate lucrurile – toate lucrurile care privesc neamul omenesc, acele lucruri care au o legătură cu planul de mântuire. El nu ne învaţă că legea va fi abrogată vreodată, ci ne îndreaptă privirile spre linia cea mai îndepărtată a orizontului nostru şi ne asigură că, până se va ajunge în acel punct, legea îşi va păstra autoritatea, aşa încât nimeni să nu poată presupune că misiunea Lui a fost aceea de a aboli preceptele ei. Atâta timp cât cerul şi pământul vor exista, vor rămâne şi principiile sfinte ale Legii lui Dumnezeu. Dreptatea Lui, „ca munţii” (Psalmii 36:6), va continua să fie o sursă de binecuvântare ce-şi revarsă apele pentru a înviora pământul.
Pentru că Legea Domnului este desăvârşită şi, prin urmare, imuabilă, este imposibil ca oamenii păcătoşi să se ridice, prin puterea proprie, la înălţimea standardului cerinţelor ei. Acesta a fost motivul pentru care a venit Isus ca Răscumpărător al nostru. Misiunea Lui a fost ca, făcându-ne părtași naturii divine, să ne aducă în armonie cu principiile legii cerului. Când renunţăm la păcat şi Îl acceptăm pe Hristos ca Mântuitor personal, legea este înălţată. Apostolul Pavel întreabă: „Deci, prin credinţă desfiinţăm noi legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea” (Romani 3:31).
Făgăduinţa noului legământ este aceasta: „Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor” (Evrei 10:16). Sistemul tipurilor care arăta spre Hristos ca Miel al lui Dumnezeu care avea să ridice păcatul lumii urma să-și încheie menirea odată cu moartea Lui, dar principiile neprihănirii întruchipate în Decalog sunt tot atât de neschimbătoare ca tronul veşnic. Nicio poruncă nu a fost anulată, nicio iotă sau o frântură nu a fost modificată. Acele principii care le-au fost prezentate primilor noştri părinţi în Paradis ca marea lege a vieţii vor exista în forma lor neschimbată în Paradisul restaurat. Când Edenul va înflori din nou pe pământ, legea iubirii lui Dumnezeu va fi respectată de toate fiinţele care există sub soare.
Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 49-50
