Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte. (Ioan 14:21)
Cei care se cred sfinţi să privească în oglinda Legii lui Dumnezeu. Când vor vedea cerinţele ei cuprinzătoare şi când vor înţelege lucrarea ei de judecare a gândurilor şi simţămintelor inimii, nu se vor făli cu starea lor de nepăcătoşenie. […]
Există oameni care vorbesc despre sine că sunt sfinţi, care declară că sunt cu totul ai Domnului, care revendică dreptul la promisiunile lui Dumnezeu, în timp ce nu vor să asculte de poruncile Sale. Aceşti călcători ai legii pretind tot ce le este făgăduit copiilor lui Dumnezeu, dar aceasta este o îndrăzneală din partea lor, căci Ioan ne spune că adevărata iubire faţă de Dumnezeu se va descoperi prin ascultarea de toate poruncile Sale. Nu este îndeajuns a crede teoria adevărului, a face declaraţie de credinţă în Hristos, a crede că Isus nu este un impostor şi că religia Bibliei nu este un basm meşteşugit alcătuit. „Cine zice: «Îl cunosc» şi nu păzeşte poruncile Lui”, scria Ioan, „este un mincinos şi adevărul nu este în el. Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El” (1 Ioan 2:4,5).
Ioan nu a spus că mântuirea ar putea fi dobândită prin ascultare, ci că ascultarea este rodul credinţei şi al iubirii. „Ştiţi că El S-a arătat ca să ia păcatele şi în El nu este păcat. Oricine rămâne în El, nu păcătuieşte; oricine păcătuieşte nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut” (1 Ioan 3:5,6). Dacă rămânem în Hristos, dacă iubirea lui Dumnezeu e acceptată în inimă, simţămintele, gândurile şi acţiunile noastre vor fi în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Inima sfinţită este în armonie cu preceptele Legii lui Dumnezeu.
Sunt mulţi care, deşi se luptă să asculte de poruncile lui Dumnezeu, au puţină pace şi bucurie. Această lipsă din experienţa lor este rezultatul unei lipse de exercitare a credinţei… Ei cer puţin, când ar putea cere mult; căci nu există nicio limită pentru făgăduinţele lui Dumnezeu… Prin exercitarea credinţei, credinciosul ajunge în posesia acestor binecuvântări. Prin credinţă poate fi suplinită orice lipsă a caracterului, poate fi curăţită orice mânjitură, poate fi corectată orice greşeală şi poate fi dezvoltată orice însuşire aleasă.
Faptele apostolilor, pp. 562-564
