Înveleşte această mărturie, pecetluieşte această descoperire între ucenicii Mei! (Isaia 8:16)
Domnul porunceşte prin acelaşi profet: „Înveleşte această mărturie, pecetluieşte legea între ucenicii Mei” (Isaia 8:16, traducere din engleză). Sigiliul Legii lui Dumnezeu se găseşte în porunca a patra. Dintre toate Cele Zece Porunci, numai aceasta menţionează numele şi titlul Legiuitorului. Porunca declară că El este Creatorul cerului şi al pământului şi, în virtutea acestui fapt, are dreptul la respect şi închinare mai presus de toţi ceilalţi dumnezei. În afară de această poruncă, în Decalog nu se mai află niciuna care să arate prin a cui autoritate a fost dată legea. Când Sabatul a fost schimbat de puterea papală, acest sigiliu a fost scos din lege. Ucenicii lui Isus sunt chemaţi să-l reinstaureze prin înălţarea adevăratului Sabat la pozița lui legitimă, ca memorial al Creatorului şi ca semn al autorităţii Sale.
„La Lege şi la mărturie!” Când doctrine şi teorii contradictorii abundă, Legea lui Dumnezeu este singura regulă infailibilă prin care trebuie testate luate opiniile, doctrinele şi teoriile. Profetul zice: „Căci dacă nu vor vorbi una, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8:20).
Pe lângă aceasta, este dată porunca: „Strigă în gura mare, nu te opri! Înalță-ţi glasul ca o trâmbiţă şi vesteşte poporului Meu nelegiuirile lui, casei lui Iacov, păcatele ei!” Nu lumea păcătoasă, ci aceia pe care Domnul îi numeşte „poporul Meu” trebuie să fie mustraţi pentru nelegiuirile lor. El declară: „în toate zilele Mă întreabă şi vor să afle căile Mele, ca un neam care ar fi înfăptuit neprihănirea şi n-ar fi părăsit Legea Dumnezeului său” (Isaia 58:1,2). […]
Profetul se referă în modul următor la porunca respinsă: „Ai tăi vor zidi iarăşi pe dărâmăturile de mai înainte, vei ridica din nou temeliile străbune, vei fi numit Dregător de spărturi. Cel ce drege drumurile şi face ţara cu putinţă de locuit. Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca o sfinţeşti pe Domnul slăvindu-L, şi dacă-L vei cinsti neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul” (Isaia 58:12-14). Această profeţie se aplică, de asemenea, zilelor noastre. Spărtura a fost făcută în Legea lui Dumneseu când Sabatul a fost schimbat de puterea Romei. Dar a venit timpul ca această instituţie divină să fie restabilită. Spărtura trebuie reparată, iar temelia străbună trebuie ridicată din nou.
Tragedia veacurilor, pp. 452-453
