Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului. (Marcu 2:27,28)
Mântuitorul nu venise să anuleze ce spuseseră patriarhii şi profeţii, deoarece El însuşi vorbise prin aceşti oameni reprezentativi. Toate adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu erau de la El. Dar aceste nestemate fuseseră aşezate în garnituri greşite. Lumina lor preţioasă fusese constrânsă să slujească erorii. Dumnezeu dorea ca ele să fie scoase din garniturile erorii şi reaşezate pe suportul adevărului. Lucrul acesta putea să-l facă numai o mână dumnezeiască. Pus în legătură cu rătăcirea, adevărul servise cauzei vrăjmaşului lui Dumnezeu şi al omului. Hristos venise să-l aşeze în poziţia aceea de unde să dea slavă lui Dumnezeu şi să lucreze la mântuirea omenirii. […]
„De aceea Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” Aceste cuvinte sunt pline de învăţătură şi mângâiere. Deoarece a fost făcut pentru om. Sabatul este ziua Domnului. El Îi aparţine lui Hristos, pentru că „toate lucrurile au fost făcute prin El şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). Din moment ce El a făcut toate lucrurile, El a făcut şi Sabatul. El l-a pus deoparte ca memorial al lucrării de creaţie. Sabatul arată spre El ca fiind atât Creatorul, cât şi Sfinţitorul. El declară că Acela care a creat toate lucrurile în cer şi pe pământ şi prin care sunt ţinute toate lucrurile este conducătorul bisericii şi că, prin puterea Lui, noi suntem împăcaţi cu Dumnezeu. Căci, vorbind către Israel, El a zis: „Le-am dat şi Sabatele Mele, să fie un semn între Mine şi ei, ca să ştie că Eu sunt Domnul care-i sfinţesc” – îi fac sfinţi (Ezechiel 20:12). Prin urmare, Sabatul este un semn al puterii lui Hristos de a ne sfinţi. El este dat tuturor acelora pe care îi sfinţeşte Hristos. Ca semn al puterii Sale sfinţitoare, Sabatul este dat tuturor acelora care, prin Hristos, devin o parte a Israelului lui Dumnezeu.
Domnul mai zice: „Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă, dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul slăvindu-L…, atunci te vei putea desfăta în Domnul” (Isaia 58:13,14). Pentru toţi aceia care primesc Sabatul ca un semn al puterii creatoare şi răscumpărătoare a lui Hristos, el va fi o desfătare. Văzându-L pe Hristos în Sabat, ei se desfată în El. Sabatul îi îndrumă către lucrările creaţiei ca o dovadă a marii Lui puteri de a mântui. În timp ce ne atrage atenţia către pacea pierdută din Eden, el ne vorbeşte despre pacea restabilită prin Mântuitorul.
Viaţa lui Iisus, pp. 287-289
