Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. (Exodul 20:8)
Chiar la începutul poruncii a patra, Domnul a spus: „Adu-ţi aminte.” El ştia că, în mulţimea de griji şi presiuni, aveam să fim ispitiţi să ne eschivăm de la împlinirea întregii cerinţe a legii sau că aveam să uităm importanţa ei sacră. De aceea a spus: „Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti” (Exodul 20:8).
Pe tot parcursul săptămânii, trebuie să avem în minte Sabatul şi să facem pregătiri pentru a-l păzi conform poruncii. Nu ni se cere să-l respectăm doar ca pe o chestiune legală. Noi trebuie să-i înţelegem însemnătatea spirituală şi importanţa aplicabilităţii în toate domeniile vieţii. Toţi cei care consideră că Sabatul este un semn între ei şi Dumnezeu, care-i sfinţeşte, vor reprezenta principiile guvernării Sale. Ei vor aplica în viaţa de zi cu zi legile împărăţiei Sale. Zilnic, rugăciunea lor va fi ca sfinţirea Sabatului să rămână peste ei. În fiecare zi, se vor bucura de prezenţa lui Hristos şi vor exemplifica perfecţiunea caracterului Său. În fiecare zi, lumina este răspândită altora prin fapte bune.
În tot ce ţine de succesul lucrării lui Dumnezeu, cele dintâi victorii trebuie obţinute în viaţa de familie. Aici trebuie să înceapă pregătirea pentru Sabat. În timpul săptămânii, părinţii să-şi aducă aminte că familia lor trebuie să fie o şcoală în care copiii lor să se pregătească pentru cer. Cuvintele lor să fie alese. De pe buzele lor să nu iasă niciun cuvânt pe care copiii lor n-ar trebui să-l audă. Nimeni nu ar trebui să se enerveze. Părinţi, trăiţi în timpul săptămânii ca sub privirea unui Dumnezeu sfânt, care v-a dat copii ca să-i instruiţi pentru El. Instruiţi pentru El mica biserică din casa voastră, pentru ca în Sabat să fie pregătiţi să se închine în sanctuarul Domnului. Prezentaţi-i pe copiii voştri lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă şi seară ca pe moştenirea Sa răscumpărată cu sânge. Învăţaţi-i că cea mai înaltă datorie şi cel mai înalt privilegiu al lor este să-L iubească şi să-I slujească Lui. […] Atunci când Sabatul este astfel amintit, nu se va accepta ca lucrurile trecătoare să le pună în umbră pe cele spirituale. Nicio datorie care ţine de cele şase zile de lucru nu va fi lăsată pentru Sabat. În timpul săptămânii, nu ne vom consuma energiile cu munca vremelnică atât de mult încât, în ziua în care Domnul S-a odihnit şi a răsuflat, să fim prea obosiţi ca să ne implicăm iu slujirea Sa.
Mărturii, voi. 6, pp. 353-354
