În ziua a şasea, au strâns hrană îndoit, şi anume doi omeri de fiecare. (Exodul 16:22)
În ziua a şasea, poporul a adunat câte doi omeri de fiecare persoană. Căpeteniile s-au grăbit să-i aducă la cunoştinţă lui Moise ce avusese loc. Răspunsul său a fost: „Domnul a poruncit aşa. Mâine este ziua de odihnă, Sabatul închinat Domnului. […]
Dumnezeu cere ca ziua Sa cea sfântă să fie păzită cu sfinţenie astăzi, aşa cum era în timpul poporului Israel. Porunca dată evreilor ar trebui privită de toţi creştinii ca o poruncă a lui Iehova adresată lor. Ziua dinaintea Sabatului ar trebui să fie o zi de pregătire, în care totul trebuie să fie gata pentru orele ei sfinte. În niciun caz n-ar trebui să îngăduim ca treburile noastre să fure din timpul sfânt. Dumnezeu a poruncit ca bolnavii şi suferinzii să fie îngrijiţi; munca cerută pentru a-i face să se simtă mai bine este o lucrare a milei, şi nu o violare a Sabatului; dar orice lucrare nenecesară trebuie să fie evitată. Mulţi lasă până la începutul Sabatului lucruri mici care ar fi trebui făcute în ziua pregătirii. N-ar trebui să fie aşa. Lucrarea neglijată până la începutul Sabatului ar trebui să rămână nefacută până la sfârşitul lui. Acest mod de a acţiona poate să ajute memoria celor neglijenţi şi să-i atenţioneze să-şi facă treburile în cele şase zile de lucru.
În fiecare săptămână din timpul lungii lor călătorii în pustie, israeliţii au fost martorii unei întreite minuni, menite să impresioneze minţile lor cu privire la sfinţenia Sabatului: o cantitate dublă de mană cădea în ziua a şasea, dar mana nu cădea în cea de-a şaptea zi, iar porţia necesară pentru ziua Sabatului se păstra dulce şi curată, pe când, dacă ar fi fost păstrată altă dată, de pe o zi pe alta, n-ar mai fi fost bună de mâncat.
În împrejurările legate de căderea manei, avem dovada concludentă că Sabatul nu a fost instituit, aşa cum pretind mulţi, atunci când a fost dată legea pe Sinai. Mai înainte să vină la Sinai, israeliţii au înţeles că păzirea Sabatului era obligatorie pentru ei. Fiind obligaţi să adune în fiecare zi de vineri o porţie dublă de mană ca pregătire pentru Sabat, zi când nu avea să cadă mană deloc, natura sacră a zilei de odihnă era mereu întipărită în min tea lor. Iar când unii din popor au ieşit în ziua Sabatului să strângă mană, Domnul a întrebat: „Până când aveţi de gând să nu păziţi poruncile şi legile Mele?” (Exodul 16:28).
Patriarhi şi profeţi, pp. 295-297
