Voi cinsti pe cine Mă cinsteşte. (1 Samuel 2:30)
În aşteptarea Sabatului, nu trebuie ca lucrurile trecătoare să primeze în defavoarea celor spirituale. Pregătirea pentru Sabat să se termine vineri. Aveţi grijă ca toată îmbrăcămintea să fie gata şi mâncarea, pregătită. Pantofii să fie daţi cu cremă şi baia să fie făcută. Este posibil. Dacă o stabiliţi ca regulă, puteţi. Sabatul nu trebuie dedicat reparării hainelor, gătitului hranei, căutării de plăceri sau unei alte ocupaţii pământeşti. Înainte de apusul soarelui, toată munca pământească să fie lăsată deoparte şi toate ziarele profane să fie puse deoparte. Părinţi, explicaţi-le copiilor voştri ce faceţi şi în ce scop şi lăsaţi-i să ia parte la pregătirea voastră de a păzi Sabatul potrivii poruncii.
Ar trebui să păzim cu seriozitate începutul şi sfârşitul Sabatului. Aduceţi-vă aminte că fiecare clipă este un timp consacrat, sfânt. Ori de câte ori este posibil, angajatorii ar trebui să le dea libere angajaţilor orele de vineri de la prânz până la începutul Sabatului. Daţi-le timp să se pregăţească, pentru a putea întâmpina ziua Domnului cu mintea liniştită. În modul acesta, nu veţi suferi nicio pierdere nici chiar în lucrurile pământeşti.
Mai există o activitate căreia ar trebui să i se acorde atenţie în ziua pregătirii. În această zi, toate disensiunile dintre copiii lui Dumnezeu, fie din familie, fie din biserică, ar trebui să piară. Orice amărăciune, orice iuţime şi orice răutate să fie alungate din suflet. Cu o atitudine de umilinţă, „mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi” (Iacov 5:16).
Înainte de începutul Sabatului, mintea şi trupul ar trebui retrase de la treburile pământeşti. Dumnezeu a aşezat Sabatul la sfârşitul celor şase zile de lucru ca să ne oprim şi să ne gândim ce am câştigat în timpul săptămânii ca pregătire pentru împărăţia curată, unde nu este admis niciun răufăcător. Ar trebui să ne cercetăm sufletul în fiecare Sabat ca să vedem dacă săptămâna încheiată ne-a adus câştig sau pierdere spirituală.
Înseamnă mântuire veşnică să sfinţeşti Sabatul pentru Domnul.
Mărturii, voi. 6, pp. 354-356
