Dacă vrei să fii desăvârşit… du-te de vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-Mă. (Matei 19:21)
Dacă reprezentăm caracterul lui Hristos, orice urmă de egoism trebuie îndepărtată din suflet. Pentru a duce mai departe lucrarea pe care El a încredinţat-o mâinilor noastre, va fi necesar să dăruim fiecare bănişor de care ne-am putea lipsi. Vom auzi de familii sărace şi necăjite şi de persoane îndurerate şi în suferinţă care trebuie ajutate. Noi cunoaştem foarte puţin din suferinţa umană care există pretutindeni în jurul nostru; însă, atât cât avem ocazia, trebuie să fim gata să acordăm ajutor grabnic celor aflaţi sub presiune extremă.
Irosirea banilor pe lucruri de lux îi lipseşte pe cei săraci de mijloacele necesare pentru asigurarea hranei şi îmbrăcămintei. Ceea ce se cheltuie pe satisfacerea mândriei în îmbrăcăminte, clădiri, mobilă şi decoraţiuni ar putea uşura situaţia din multe familii sărmane, în suferinţă. Ispravnicii lui Dumnezeu trebuie să le slujească celor în nevoie.
Dăruirea, ca rod al tăgăduirii de sine, este un ajutor minunat pentru dătător. Ne conferă acea educaţie care ne face în stare să înţelegem mai bine lucrarea Aceluia care mergea din loc în loc şi făcea bine, alinându-i pe cei în suferinţă şi acoperind nevoile celor lipsiţi.
Generozitatea constantă, manifestată prin renunţarea la sine, este remediul oferit de Dumnezeu împotriva păcatelor distrugătoare ale egoismului şi lăcomiei. Dumnezeu a stabilit dăruirea sistematică pentru a-Şi susţine lucrarea şi pentru a alina nevoile celor suferinzi şi ale celor săraci. El a plănuit ca dăruirea să devină un obicei, astfel încât să poată contracara păcatul periculos şi înşelător al lăcomiei. Dăruirea continuă diminuează lăcomia până când o face să dispară cu totul. În ordinea lui Dumnezeu, dăruirea sistematică are menirea de a smulge bogăţiile de la cei lacomi la fel de repede cum aceştia le-au câştigat şi de a I le consacra Domnului, căruia îi aparţin. […]
Practicarea constantă a planului lui Dumnezeu de dăruire sistematică diminuează lăcomia şi fortifică generozitatea. Atunci când bogăţiile cresc, oamenii, deşi declară că sunt evlavioşi, îşi leagă inima de ele şi, cu cât acumulează mai mult, cu atât oferă mai puţin pentru vistieria Domnului. Astfel, bogăţiile îi fac pe oameni egoişti, acumularea lor hrăneşte lăcomia, şi aceste rele sunt întărite prin practicare. Dumnezeu cunoaşte pericolul în care ne aflăm şi ne-a înconjurat cu posibilităţi şi resurse pentru a ne feri să ajungem la ruină. El ne cere să dăm dovadă în mod continuu de generozitate.
Căminul adventist, pp. 370-371
