Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu. (Psalmii 46:10)
În timpul vieţii Sale pământeşti, Isus primea înţelepciune şi putere în orele pe care le petrecea rugându-Se singur. Tinerii să-I urmeze exemplul şi, fie dimineaţa, fie la apus, să găsească un timp liniştit pentru comuniune cu Tatăl lor din ceruri. Iar pe parcursul zilei, să-şi înalţe inimile către Dumnezeu. La fiecare pas pe care-l facem, El spune: „Eu simt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!»” (Isaia 41:13). Dacă ar învăţa aceste lecţii în zorii vieţii, cu câtă prospeţime şi putere, cu câtă bucurie şi gingăşie ar fi umplută viaţa copiilor noştri!
Acestea sunt lecţii pe care nu le poate preda decât cel care le-a învăţat pentru sine. Învăţăturile Scripturii nu au un efect mai mare asupra umerilor tocmai pentru că atât de mulţi părinţi şi educatori îşi mărturisesc credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu, dar vieţile lor Îi neagă puterea. Din când în când, tinerii simt puterea Cuvântului şi înţeleg cât de preţioasă este dragostea lui Hristos, cât de frumos este caracterul Său şi câte posibilităţi le oferă o viaţă trăită în slujba Sa. însă, în contrast, văd viaţa celor care mărturisesc că respectă principiile lui Dumnezeu. Foarte mulţi sunt descrişi cu acurateţe în cuvintele rostite către profetul Ezechiel:
„Fiul omului, copiii poporului tău vorbesc de tine pe lângă ziduri şi pe la uşile caselor şi zic unul altuia, fiecare fratelui său: «Veniţi dar şi ascultaţi care este cuvântul ieşit de la Domnul!» Şi vin cu grămada la tine, stau înaintea ta ca popor al Meu, ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc” (Ezechiel 13:30,31).
Una este să tratăm Biblia ca pe o carte de învăţături morale, pe care să o ascultăm câtă vreme se potrivesc cu spiritul timpurilor în care trăim şi cu a statutui nostru social, şi cu totul altceva este să o vedem aşa cum este în realitate – Cuvântul Dumnezeului celui viu, Cuvântul care este viaţa noastră, Cuvântul care trebuie să ne modeleze acţiunile, vorbele şi gândurile. A avea a părere despre Cuvântul lui Dumnezeu care nu se ridică la nivelul descris anii mai sus înseamnă a-l respinge. Iar cauza principală a scepticismului şi a necredinţei tinerilor este tocmai această respingere a Scripturii din partea color care îşi declară credinţa în ea. […]
Mulţi, chiar în clipele lor de închinare, nu reuşesc să primească binecuvântarea adevăratei comuniuni cu Dumnezeu. Sunt prea zoriţi. Cu paşi grăbiți, trec în viteză prin locul în care se manifestă prezenţa iubitoare a Isus Hristos, zăbovind poate o clipă în atmosfera sacră, dar neaşteptând să primească sfat. Nu pot rămâne cu învăţătorul divin din lipsă de timp.
Educaţie, pp. 259-260
