Păstrează în inima ta sfaturile mele! Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale. (Proverbele 3:1,2)
Ca principiu fundamental al educaţiei în aceste domenii, tinerii ar trebui să fie învăţaţi că legile naturii sunt legile lui Dumnezeu şi deci sunt divine, la fel ca preceptele Decalogului. Dumnezeu a scris legile care ne guvernează organismul pe fiecare nerv, muşchi şi fibră a corpului. Fiecare încălcare a acestor legi, fie din neglijenţă, fie cu bună ştiinţă, este un păcat împotriva Creatorului nostru. […]
Ar trebui subliniată atât influenţa minţii asupra corpului, cât şi cea a corpului asupra minţii. Curentul electric al creierului, pus în mişcare de activitatea mentală, vitalizează întregul organism şi reprezintă, astfel, un ajutor nepreţuit în procesul de rezistenţă în faţa bolilor. Acest lucru ar trebui afirmat cu claritate. Ar trebui subliniate, de asemenea, puterea voinţei şi importanţa stăpânirii de sine în ce priveşte menţinerea, dar şi restabilirea sănătăţii, şi ar trebui arătate, pe de o parte, efectul deprimant şi chiar distrugător al mâniei, nemulţumirii, egoismului sau necurăţiei şi, pe de altă parte, extraordinara putere dătătoare de viaţă a voioşiei, altruismului şi recunoştinţei.
Există în Scriptură un adevăr fiziologic de care trebuie să ţinem cont: „O inimă veselă este un bun leac” (Proverbele 17:22). […]
Tinerii trebuie să înţeleagă adevărul profund care stă la baza declaraţiei biblice că la Dumnezeu „este izvorul vieţii” (Psalmii 36:9). Nu numai că El este la originea tuturor lucrurilor, dar El este şi viaţa a tot ce este viu. Prin razele de soare, prin aerul curat, prin hrana care ne întăreşte corpul şi caro ne dă forţă, nu primim altceva decât viaţa Sa. Prin această viaţă a Sa exis tăm noi clipă de clipă. Dacă nu sunt stricate de păcat, toate darurile Salo dau viaţă, sănătate şi bucurie.
„Orice lucru El îl face frumos la vremea lui” (Eclesiastul 3:11). Adevărata frumuseţe va fi păstrată nu distrugând lucrarea lui Dumnezeu, ci armoni zându-ne cu legile Aceluia care a creat toate câte există şi care îşi găseşte plăcerea în frumuseţea şi perfecţiunea lor.
Când studiază mecanismul corpului, elevii ar trebui să-şi îndrepte atenţia spre uimitoarea adaptare a mijloacelor în vederea atingerii scopurilor, spre acţiunea armonioasă a diferitelor organe şi spre dependenţa care exist ii între ele. Pe măsură ce interesul lor creşte şi ajung să înţeleagă importanţii dezvoltării fizice, educatorul poate face foarte multe pentru a le asigura o dezvoltare adecvată şi nişte obiceiuri corecte.
Educaţie, pp. 196, 198
