Noi nu dăm nimănui niciun prilej de poticnire. (2 Corinteni 6:3)
Tutunul este o otravă lentă, insidioasă, dar extrem de nocivă. În orice formă e folosit, îşi pune amprenta asupra organismului; este cu atât mai periculos cu cât efectele lui sunt lente şi la început abia perceptibile. El excită nervii şi apoi îi paralizează. Slăbeşte şi întunecă creierul. În mod frecvent afectează nervii mai puternic decât o fac băuturile alcoolice. Este mai perfid, iar efectele sale sunt greu de îndepărtat din organism. Folosirea lui trezeşte setea după băuturi tari şi în multe cazuri pune temelia obiceiului de a bea alcool.
Fumatul este incomod, costisitor, neigienic, poluant pentru utilizator şi respingător pentru alţii. Cei devotaţi lui se întâlnesc pretutindeni. Rareori treci prin mulţime fără ca vreun fumător să nu-ţi sufle în faţă respiraţia lui otrăvitoare. Este neplăcut şi nesănătos să rămâi într-un vagon de tren sau într-o cameră în care atmosfera este încărcată de mirosul greu de băutură şi tutun. Unii persistă în folosirea acestor otrăvuri, dar ce drept au ei să strice aerul pe care alţii sunt nevoiţi să-l respire?
Printre copii şi tineret, folosirea tutunului face un rău nespus de mare. Practicile nesănătoase ale generaţiilor trecute afectează copiii şi tineretul de astăzi. Incapacitatea mintală, slăbiciunea fizică, tulburările nervoase şi poftele nenaturale sunt lăsate ca moştenire de la părinţi la copii. Iar aceste practici, odată continuate de copii, sporesc şi perpetuează rezultatele rele. Aceasta este cauza în seama căreia ar trebui pusă, nu în mică măsură, deteriorarea fizică, intelectuală şi morală care a devenit un motiv de alarmare atât de serios.
Băieţii încep să folosească tutunul de la o vârstă foarte fragedă. Obiceiul astfel format la vârsta când corpul şi mintea sunt deosebit de sensibile la efectele lui subminează tăria fizică, piperniceşte trupul, derutează mintea şi corupe moravurile. […]
Fac apel la aceia care mărturisesc a crede şi a se supune Cuvântului lui Dumnezeu: Puteţi voi, creştinii, să vă permiteţi un obicei care vă paralizează intelectul şi vă răpeşte puterea de a evalua în mod corect realităţile veşnice? Puteţi fi de acord să-L jefuiţi zilnic pe Dumnezeu de slujirea ce I se cuvine şi pe semenii voştri de slujirea pe care le-aţi putea-o aduce şi de puterea exemplului?
Aţi luat în considerare responsabilitatea voastră ca administratori pen tru Dumnezeu ai mijloacelor care se află în mâinile voastre? Cât din banii Domnului cheltuiţi pe tutun?
Divina vindecare, pp. 327-330
