Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari. (Ieremia 33:3)
Cel care, cu sinceritate şi dispoziţia de a se lăsa învăţat, studiază Scriptura şi caută să-i înţeleagă adevărurile va fi pus în legătură cu Autorul ei şi, din acest punct, nu există vreo limită a posibilităţilor lui de dezvoltare, în afară de cazul în care singur alege să nu se dezvolte.
Prin diversitatea de stiluri şi subiecte, Biblia are ceva care să stârnească interesul fiecărei minţi şi să facă apel la fiecare inimă. Pe paginile ei, se găsesc istoriile cele mai vechi, biografiile cele mai fidele vieţii reale, principii pentru guvernarea statului, pentru administrarea bunurilor, principii pe care înţelepciunea omenească nu le-a egalat niciodată. Scriptura conţine cea mai profundă filosofie, cea mai delicată, mai sublimă, mai plină de pasiune şi mai mişcătoare poezie. Chiar şi din această perspectivă, scrierile biblice sunt infinit superioare ca valoare oricărei opere cu autor uman, însă, când sunt privite în relaţie cu marele lor gând central, ele au un orizont incomparabil mai larg, o valoare infinit mai mare. Privit în lumina acestei idei, fiecare subiect are o nouă semnificaţie. În adevărurile rostite în cele mai simple cuvinte sunt implicate principii cât cerul de înalte, principii care cuprind veşnicia. […]
Având Cuvântul lui Dumnezeu în mână, fiecare om, indiferent de soarta care i-a fost hărăzită, poate avea parte de o companie selectă, dacă alege acest lucru. Pe paginile Bibliei, el poate conversa cu cei mai mari şi mai nobili reprezentanţi ai omenirii şi îl poate auzi pe Cel Veşnic vorbindu-le oamenilor. În timp ce studiază şi meditează la temele asupra cărora „chiar îngerii doresc să privească” (1 Petru 1:12), orice om se poate bucura de compania lor. El poate călca pe urmele paşilor învăţătorului divin şi îi poate asculta cuvintele, ca şi când ar fi cu El pe munte, pe câmp şi pe mare. Poate trăi în această lume în atmosfera cerului, împărtăşindu-le celor întristaţi şi ispitiţi gânduri de speranţă şi dorinţa fierbinte de a fi sfinţi, apropiindu-se tot mai mult de Cel Nevăzut şi, asemenea acelui bărbat din vechime care umbla cu Dumnezeu, ajungând tot mai aproape de pragul lumii veşnice, până când porţile se vor deschide şi va intra în ea. Nu se va simţi ca un străin acolo. Vocile care îl vor întâmpina vor fi vocile oamenilor sfinţi care, nevăzuţi, i-au fost prieteni pe pământ, voci pe care încă de aici a învăţat să Iu deosebească şi să le iubească. Cel care, prin intermediul Cuvântului lui Dumnezeu, a trăit în comuniune cu Cerul se va simţi ca acasă în compania îngerilor.
Educaţie, pp. 125, 127
