Strâng Cuvântul Tău în inima mea ca să nu păcătuiesc împotriva Ta! (Psalmii 119:11)
În principiile sfintei Sale Legi, Dumnezeu a dat o desăvârşită regulă de viaţă. El a declarat că legea aceasta, de neschimbat în vreo iotă sau frântură de literă, avea să-şi păstreze până la sfârşitul timpului valabilitatea pentru fiinţa umană. Hristos a venit să vestească o lege mare şi minunată. El a arătat că ea are la bază marele fundament al iubirii faţă de Dumnezeu şi iubirii faţă de om şi că întreaga datorie a omului constă din ascultarea de preceptele ei. În propria viaţă, El a dat un exemplu de ascultare de Legea lui Dumnezeu. În Predica de pe Munte, El a arătat că cerinţele ei se extind dincolo de faptele exterioare şi cuprind cugetele şi izvodirile inimii.
Legea, dacă este ascultată, ne determină să o rupem „cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti” şi să trăim „în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie” (Tit 2:12). Însă vrăjmaşul oricărei neprihăniri a luat lumea captivă şi i-a făcut pe bărbaţi şi pe femei să nu asculte de lege. Aşa cum a prevăzut Pavel, mulţimile s-au abătut de la adevărurile limpezi şi cercetătoare ale Cuvântului lui Dumnezeu şi şi-au ales învăţători care să le prezinte istorisirile închipuite dorite de ei. Mulţi, atât dintre slujitorii Evangheliei, cât şi dintre membri, calcă în picioare poruncile lui Dumnezeu. În felul acesta, Creatorul lumii este batjocorit şi Satana râde triumfător din pricina izbândirii înşelăciunilor sale.
Odată cu creşterea dispreţului faţă de Legea lui Dumnezeu, există şi un dezgust crescând faţă de religie, o creştere a mândriei, a iubirii de plăceri, a neascultării de părinţi şi a îngăduirii de sine, iar oamenii gânditori de pretutindeni se întreabă neliniştiţi: Ce se poate face pentru a îndrepta aceste rele alarmante? Răspunsul se găseşte în îndemnul dat de Pavel lui Timotei „Propovăduieşte Cuvântul” (2 Timotei 4:2). În Biblie se găsesc numai principii sigure de acţiune. Ea este o transcriere a voinţei lui Dumnezeu, o expresie a înţelepciunii divine. Ea deschide înţelegerii noastre marile probleme ale vieţii şi, pentru toţi aceia care iau aminte la preceptele ei, se va dovedi o că lăuză sigură, care-i va feri de irosirea vieţii cu strădanii greşit direcţionate.
Dumnezeu a făcut cunoscută voinţa Sa şi este o nebunie din partea cui va să pună sub semnul întrebării cele ce au ieşit de pe buzele Sale. După ce înţelepciunea nemărginită a vorbit, nu mai avem de disputat chestiuni îndoielnice şi nici de negociat probabilităţi. Tot ce se cere de la noi este o sinceră şi călduroasă consimţire faţă de voinţa exprimată a lui Dumnezeu. Ascultarea este cel mai înalt dictat atât al raţiunii, cât şi al conştiinţei.
Faptele apostolilor, pp. 505-506
