O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci şi altul, treizeci. (Matei 13:8)
Cunoaşterea adevărului nu depinde atât de mult de capacitatea intelectuală, cât de puritatea scopului şi de simplitatea unei credinţe sincere şi dependente. Îngerii lui Dumnezeu se apropie de cei ce caută călăuzirea divină într-un spirit de umilinţă. Duhul Sfânt le este dat pentru a le dezvălui comorile bogate ale adevărului.
Ascultătorii reprezentaţi de pământul bun păstrează Cuvântul după ce l-au auzit. Satana şi toţi slujitorii lui răi nu sunt capabili să i-l răpească.
Nu este suficientă simpla ascultare sau citire a Cuvântului. Cei care doresc să beneficieze de Scripturi trebuie să mediteze asupra adevărului care le este prezentat. Prin atenţie serioasă şi gândire însoţită de rugăciune, ei trebuie afle semnificaţia cuvintelor adevărului şi să soarbă adânc din spiritul scrierilor sfinte.
Dumnezeu ne îndeamnă să ne umplem mintea cu gânduri mari şi curate. El doreşte să medităm la iubirea şi harul Său, să studiem lucrarea Sa minunată din cadrul marelui plan de mântuire. Atunci percepţia noastră asupra adevărului va deveni tot mai clară, iar dorinţa noastră după puritatea inimii şi după limpezimea gândirii va fi tot mai înaltă şi mai sfântă. Sufletul care rămâne în atmosfera curată a gândurilor sfinte va fi transformat în urma comuniunii cu Dumnezeu prin intermediul studiul Scripturilor.
„Şi fac rod” (Marcu 4:20). Cei care păstrează Cuvântul după ce l-au auzit vor produce roadele ascultării. Cuvântul lui Dumnezeu, primit în suflet, se va manifesta prin fapte bune. Rezultatele lui se vor vedea într-un caracter creştin şi o viaţă creştină. Hristos spunea despre Sine: „Îmi place să fac voia Ta, Dumnezeule, şi Legea Ta este în fundul inimii mele” (Psalmii 40:8). „Eu nu pot face nimic de la Mine însumi…, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui care M-a trimis” (Ioan 5:30). Iar Scriptura declară: „Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi El cum a trăit Isus” (1 Ioan 2:6).
Adesea, Cuvântul lui Dumnezeu intră în conflict cu trăsăturile noastre de caracter moştenite sau cultivate şi cu obiceiurile noastre. Dar, când primeşte Cuvântul, ascultătorul reprezentat de pământul cel bun acceptă toate condiţiile şi cerinţele lui.
Parabolele Domnului Hristos, pp. 59-60
