Unde erai tu când am întemeiat pământul? (Iov 38:4)
Întrucât şi natura, şi descoperirea divină poartă amprenta aceleiaşi minţi supreme, acestea nu pot să nu vorbească în armonie. Prin metode diferite şi în limbaje diferite, ele dau mărturie despre aceleaşi mari adevăruri. Ştiinţa descoperă neîncetat noi lucruri care ne uimesc, dar cercetările nu aduc nimic care, înţeles corect, să vină în conflict cu revelaţia divină. Natura şi Scriptura aruncă lumină una asupra celeilalte. Ele ne familiarizează cu Dumnezeu, învăţându-ne câte ceva despre legile prin care lucrează El.
Concluziile eronate trase din fapte observate în natură au dus însă la un presupus conflict între ştiinţă şi revelaţie şi, în efortul de a restabili armonia, au fost adoptate interpretări ale Scripturii care subminează şi distrug forţa Cuvântului lui Dumnezeu. S-a crezut că geologia contrazice interpretarea literală a raportului biblic al creaţiei. Milioane de ani, se pretinde, au fost necesari pentru ca pământul să evolueze din haos; de aceea, pentru a „potrivi” Biblia după această presupusă descoperire ştiinţifică, se consideră că zilele creaţiei au fost perioade de timp lungi, nedefinite, care acoperă mii sau chiar milioane de ani.
O asemenea concluzie este total deplasată. Raportul Bibliei este în armonie cu sine însuşi şi cu învăţătura naturii. Despre prima zi a creaţiei se spune: „Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi” (Geneza 1:5). Şi, în esenţă, acelaşi lucru se spune despre fiecare dintre primele şase zile ale săptămânii creaţiei. Inspiraţia declară că au fost zile care au constat într-o seară şi o dimineaţă, ca oricare altele de atunci până astăzi. Cu privire la însăşi acţiunea de creare, mărturia divină este: „Căci El zice şi se face, porunceşte şi ce porunceşte ia fiinţă” (Psalmii 33:9). Dacă Dumnezeu poate chema la existenţă în felul acesta nenumărate lumi, cât timp ar fi fost oare necesar pentru evoluţia pământului din haos? Pentru a-I explica lucrările, chiar trebuie să-I călcăm în picioare Cuvântul? […]
Numai cu ajutorul Duhului care, la început, „se mişca pe deasupra apelor”, al Cuvântului prin care „toate lucrurile au fost făcute”, al Luminii adevărate, „care luminează pe orice om venind în lume”, pot fi interpretate corect descoperirile ştiinţei.
Educaţie, pp. 128-129, 134
