Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut. (Matei 13:17)
Avertizările Cuvântului lui Dumnezeu cu privire la primejdiile care în conjurau biserica creştină sunt şi pentru noi astăzi. După cum în zilele apostolilor oamenii încercau prin tradiţie şi filosofie să nimicească credinţa în Scripturi, tot aşa astăzi, prin ideile plăcute ale înaltei critici, ale evoluţi ei, spiritismului, teosofiei şi panteismului, vrăjmaşul neprihănirii caută să îndrume sufletele spre cărările oprite. Pentru mulţi, Biblia este ca o candelă fără untdelemn, pentru că şi-au îndreptat minţile spre canalele credinţei speculative, care aduc neînţelegere şi confuzie. Lucrarea înaltei critici, de disecare, de speculare, de reconstrucţie, distruge credinţa în Biblie ca revelaţie divină. Ea jefuieşte Cuvântul lui Dumnezeu de puterea de a-i călăuzi, înălţa şi inspira pe oameni. Prin spiritism, mulţimi de oameni sunt învăţaţi să creadă că dorinţa este legea cea mai înaltă, că desfrâul este libertate şi că ei sunt răspunzători numai înaintea lor înşişi.
Urmaşii lui Hristos se vor confrunta cu „vorbirile amăgitoare” cu privire la care îi avertiza apostolul pe credincioşii coloseni. Ei se vor confrunta cu interpretările spiritiste ale Scripturii, dar nu trebuie să le primească. Glasul lor trebuie să se audă afirmând cu claritate adevărurile veşnice ale Scrip turilor. Ţinându-şi ochii aţintiţi la Hristos, ei trebuie să păşească mereu înainte pe calea arătată, respingând toate ideile care nu sunt în armonie cu învăţătura Sa. Adevărul lui Dumnezeu trebuie să fie subiectul contemplăm şi meditaţiei lor. Ei trebuie să considere că Biblia este glasul lui Dumnezeu care le vorbeşte direct. În felul acesta, vor găsi înţelepciunea divină.
Cunoaşterea lui Dumnezeu, aşa cum este ea descoperită în Hristos, este cunoaşterea pe care trebuie s-o aibă toţi cei mântuiţi. Aceasta este cunoaşterea care realizează transformarea caracterului. Primită în viaţă, ea va recrea sufletul după chipul lui Hristos. Aceasta este cunoaşterea pe care Dumnezeu îi cheamă pe copiii Săi să o primească, fără de care toate celelalte nu sunt decât deşertăciune şi neant.
În fiecare generaţie şi în fiecare ţară, adevărata temelie pentru clădirea caracterului a fost aceeaşi – principiile cuprinse în Cuvântul lui Dumnezeu Singura cale sigură şi temeinică este împlinirea a ceea ce spune Dumnezeu „Orânduirile Domnului sunt drepte” şi „cel ce se poartă aşa nu se clatină niciodată” (Psalmii 19:8; 15:5). Cu acest Cuvânt al lui Dumnezeu au întâmpinat apostolii teoriile mincinoase ale zilelor lor.
Faptele apostolilor, pp. 474-475
