Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în Grădina Edenului ca s-o lucreze şi s-o păzească. (Geneza 2:15)
Căminul din Eden al primilor noştri părinţi le-a fost pregătit de însuşi Dumnezeu. După ce l-a înzestrat cu tot ce-şi putea dori omul, El a spus: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră…”
Domnul a fost mulţumit de această ultimă şi cea mai nobilă dintre toate creaturile Sale şi a avut în vedere ca omul să fie locuitorul desăvârşit al unei lumi desăvârşite. Însă scopul Său nu era ca omul să trăiască singur. El a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să fac un ajutor potrivit pentru el.”
Dumnezeu însuşi i-a dat lui Adam o parteneră. El i-a dat un „ajutor potrivit” – un ajutor corespunzător – o persoană care era potrivită ca parteneră a lui şi care putea să fie una cu el în dragoste şi împreună-simţire. Eva a fost creată dintr-o coastă a lui Adam, ceea ce înseamnă că ea nu trebuie să stăpânească peste el, dar nici să fie călcată în picioare ca inferioară, ci să stea alături de el ca egală, să fie iubită şi protejată de el. Ca parte din om, os din oasele sale şi carne din carnea sa, ea era al doilea „eu” al lui, indicând unirea strânsă şi ataşamentul plin de afecţiune care trebuie să existe în această relaţie. „Căci niciun om nu şi-a urât vreodată propriul trup, ci l-a hrănit şi i-a purtat de grijă.” „De aceea va lăsa omul pe tatăl şi pe mama sa şi se va abpi de nevasta sa; şi vor fi un singur trup.” […]
Părinţii care îl pun pe Dumnezeu pe primul plan în familia lor, care îşi învaţă copiii că frica de Domnul este începutul înţelepciunii, Îi dau slavă lui Dumnezeu înaintea îngerilor şi a oamenilor prin faptul că prezintă lumii o familie ordonată, disciplinată, o familie care Îl iubeşte şi Îl ascultă pe Dumnezeu şi nu se răzvrăteşte împotriva Lui. Domnul Hristos nu este un străin în căminele lor. Acolo, Numele Lui este îndrăgit, onorat şi slăvit. Îngerii îşi găsesc plăcere în căminul în care domneşte Dumnezeu, iar copiii sunt învăţaţi să preţuiască Biblia şi să se închine Creatorului lor. Astfel de familii se pot bucura de făgăduinţa: „Pe cei care Mă cinstesc îi voi cinsti.” Dintr-o astfel de casă, tatăl pleacă la îndatoririle zilnice sensibilizat şi impresionat de conversaţia cu Dumnezeu.
Căminul adventist, pp. 25, 27-28
