De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup. (Geneza 2:24)
În jurul fiecărei familii există un cerc sacru, ce trebuie păzit cu grijă. Nimeni altcineva nu are vreun drept în acest cerc sfânt. Soţul şi soţia trebuie să fie totul pentru celălalt. Soţia nu trebuie să aibă secrete faţă de soţul ei şi să le aducă la cunoştinţa altora, şi nici soţul nu trebuie să aibă secrete faţă de soţia sa, pe care să le împartă cu alţii. Inima soţiei trebuie să fie mormânt pentru greşelile soţului, iar inima soţului, mormânt pentru greşelile soţiei. Niciunul dintre ei nu ar trebui să-şi permită glume pe seama sentimentelor celuilalt. Niciodată, nici soţul şi nici soţia nu trebuie să se plângă, nici măcar în glumă sau în alt mod, unul de celălalt către alţii, căci, de regulă, îngăduirea acestei glume nesăbuite şi aparent total nevinovate va sfârşi cu necaz şi poate cu înstrăinare unul faţă de celălalt. Mi-a fost arătat că trebuie să existe un scut sacru în jurul fiecărei familii.
Cercul familiei trebuie considerat un loc sacru, un simbol al cerului, o oglindă în care să ne reflectăm. Putem avea prieteni şi cunoştinţe, însă în viaţa de familie ei nu trebuie să se amestece. Trebuie să avem un simţ puternic al proprietăţii, care să ne dea un sentiment de confort, relaxare şi încredere.
Cei care compun cercul familiei să se roage ca Dumnezeu să le sfinţească gura, urechile, ochii şi fiecare parte a corpului. Când ajung în contact cu răul, nu trebuie să fie biruiţi de rău. Datorită lui Hristos, caracterul nostru poate să răspândească parfumul binelui…
Cât de mulţi îl dezonorează pe Hristos şi reprezintă greşit caracterul Său în cercul familiei! Cât de mulţi nu dovedesc răbdare, stăpânire de sine, iertare şi iubire adevărată! Mulţi au plăceri şi preferinţe proprii şi se simt liberi să-şi manifeste dispoziţia îndărătnică în loc să dezvăluie voia, lucrările şi caracterul lui Hristos. Viaţa lui Isus este plină de bunătate şi iubire. Creştem noi oare în natura Sa divină?
Taţii şi mamele trebuie să promită solemn înaintea lui Dumnezeu, pe care mărturisesc că-L iubesc şi-L ascultă, că, prin harul Său, nu se vor certa intre ei, ci vor manifesta în viaţa şi temperamentul lor spiritul care doresc să fie nutrit de copiii lor.
Căminul adventist, pp. 177-178
