Iată de ce, zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru Isus Hristos, din care îşi trage numele orice familie, în ceruri şi pe pământ. (Efeseni 3:14,15)
Noi suntem copii ai împăratului ceresc, membri ai familiei regale, moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos. Locaşurile pe care Isus S-a dus să le pregătească îi vor primi numai pe cei care sunt fideli, curaţi şi care iubesc cuvintele Sale şi le ascultă. În locaşurile de sus ne vom întâlni şi nu ne vom mai despărţi niciodată. Ne vom recunoaşte unii pe alţii în casa noastră din cer. Dar dacă vrem să ne bucurăm de o fericire veşnică, trebuie să cultivăm religia în familie, deoarece familia trebuie să fie centrul celei mai curate şi mai nobile afecţiuni. Pacea, armonia, dragostea şi fericirea ar trebui nutrite cu perseverenţă zi de zi, până când lucrurile acestea preţioase rămân în inimile celor care formează familia. Planta dragostei trebuie hrănită cu atenţie, altfel moare. Fiecare principiu bun trebuie nutrit dacă vrem ca el să înflorească în suflet. Lucrurile pe care Satana le sădeşte în inimă – invidia, gelozia, bănuielile rele, vorbirea de rău, nerăbdarea, prejudecata, egoismul, lăcomia şi vanitatea – trebuie smulse din rădăcină. Dacă li se permite să rămână în suflet, lucrurile acestea rele vor aduce roade prin care mulţi sunt afectaţi. O, cât de mulţi cultivă plantele otrăvitoare care ucid roadele preţioase ale dragostei şi care pătează sufletul! Unii dintre aceştia care nutresc răul consideră că au o povară pentru suflete. Ei îşi mărturisesc în public dragostea pentru Dumnezeu, dar nu văd necesară plivirea grădinii inimii, smulgerea din rădăcină a fiecărei buruieni urâte şi nesfinte, lăsarea razelor Soarelui Neprihănirii să strălucească în templul sufletului. Ei nu-L cunosc pe Isus. Ei nu ştiu deloc ce înseamnă creştinismul practic, şi anume asemănarea cu Hristos.
Este nevoie de rugăciune, de credinţă autentică, de efort răbdător şi neobosit pentru a lupta împotriva fiecărei dispoziţii rele, în aşa fel încât până şi gândurile noastre să fie supuse lui Hristos. Ceea ce dă frumuseţe caracterului în familie este ceea ce-i dă frumuseţe în locaşurile cereşti. Măsura creştinismului tău este dată de caracterul vieţii tale de familie. Harul lui Hristos îi face în stare pe posesorii lui să facă din familie un loc fericit, plin de pace şi odihnă. Dacă nu ai Spiritul lui Hristos, nu eşti al Lui şi nu-i vei vedea niciodată pe sfinţii răscumpăraţi în împărăţia Sa, care vor fi una cu El în cerul fericirii. Dumnezeu doreşte să te consacri Lui pe deplin şi să reprezinţi caracterul Lui în cercul familiei.
Signs of the Times, 14 noiembrie 1892
