Veniţi, fiilor, şi ascultaţi-mă, căci vă voi învăţa frica de Domnul! (Psalmii 34:11)
Cum sunt părinţii, aşa vor fi într-o mare măsură şi copiii. Condiţia fizică a părinţilor, dispoziţiile şi poftele lor, tendinţele lor intelectuale şi morale sunt, într-un grad mai mic sau mai mare, reproduse în copiii lor.
Cu cât sunt mai nobile ţelurile părinţilor, cu cât sunt mai înalte înzestrările lor intelectuale şi spirituale şi cu cât sunt mai bine dezvoltate puterile lor fizice, cu atât va fi mai bună zestrea pentru viaţă pe care o dau copiilor lor. Prin cultivarea a ceea ce au cel mai bun în ei înşişi, părinţii exercită o influenţă de a modela societatea şi de a înălţa generaţiile viitoare.
Taţii şi mamele trebuie să înţeleagă răspunderea pe care o au. Lumea este plină de capcane pentru picioarele celor tineri. Mulţimi de oameni sunt atrase de o viaţă de plăceri egoiste şi senzuale. Ei nu pot vedea primejdiile ascunse şi nici capătul înfricoşător al cărării care li se pare a fi calea spre fericire. Prin îngăduirea apetitului şi pasiunii, energiile lor sunt irosite şi milioane de oameni sunt ruinaţi atât pentru lumea aceasta, cât şi pentru cea care va veni. Părinţii ar trebui să nu uite că odraslele trebuie să întâlnească aceste ispite. Chiar înainte de naşterea copilului, ar trebui să înceapă pregătirea care îl face în stare să lupte cu succes împotriva răului.
Răspunderea apasă mai ales asupra mamei. Ea, din al cărei sânge copilul se hrăneşte şi îşi clădeşte constituţia fizică, îi împărtăşeşte şi influenţele intelectuale şi spirituale care se ocupă de modelarea minţii şi caracterului. Iochebed, mama evreică din care s-a născut Moise, izbăvitorul lui Israel, puternică în credinţă, nu s-a lăsat înspăimântată „de porunca împăratului” (Evrei 11:23). Ana, femeia rugăciunii, jertfirii de sine şi inspiraţiei cereşti, i-a dat naştere lui Samuel, copilul învăţat de cer, judecătorul incoruptibil şi întemeietorul şcolilor sacre ale lui Israel. Elisabeta, ruda de sânge şi de spirit a Mariei din Nazaret, a fost mama celui care a vestit venirea Mântuitorului. […]
Efectul influenţelor prenatale este privit de către mulţi părinţi ca fiind o chestiune de mică importanţă; dar Cerul nu îl priveşte aşa. Mesajul trimis printr-un înger al lui Dumnezeu şi dat de două ori într-un mod cât se poate de solemn [vezi Judecători 13:7,13,14] arată că el merită cea mai mare atenţie din partea noastră.
Divina vindecare, pp. 371-372
