Iacov a zis casei lui şi tuturor celor ce erau cu el: „Scoateţi dumnezeii străini care sunt in mijlocul vostru, curăţiţi-vă şi schimbaţi-vă hainele.” (Geneza 35:2)
Religia în familie constă din creşterea copiilor în mustrarea şi învăţătura Domnului. Fiecare membru al familiei trebuie hrănit cu învăţăturile lui Hristos şi interesul fiecărui suflet trebuie protejat cu stricteţe, pentru ca Satana să nu-l înşele şi să nu-l abată de la Hristos. Acesta este standardul pe care fiecare familie ar trebui să şi-l pună ca ţintă şi ar trebui să ia decizia de a nu-şi pierde energia şi de a nu se descuraja. Când sunt silitori şi vigilenţi în educaţia pe care le-o oferă copiilor lor şi când îi cresc doar pentru slava lui Dumnezeu, părinţii cooperează cu Dumnezeu şi Dumnezeu cooperează cu ei în vederea salvării copiilor pentru care a murit Hristos.
Educaţia religioasă înseamnă mult mai mult decât educaţia obişnuită, înseamnă să vă rugaţi împreună cu copiii voştri, învăţându-i cum să se apropie de Isus şi să-I spună toate nevoile lor. Înseamnă să arătaţi în viaţa voastră că Isus este totul pentru voi şi că iubirea Lui vă face răbdători, buni, îngăduitori, şi totuşi fermi şi perseverenţi cu copiii, aşa cum a făcui Avraam.
În cărţile din ceruri, sunteţi înregistraţi exact aşa cum vă purtaţi în viaţa de familie. Cine doreşte să ajungă un sfânt în ceruri trebuie să fie mai întâi un sfânt în propria familie. Dacă sunt creştini adevăraţi în familie, taţii şi mamele vor fi membri utili în biserică şi vor fi capabili să conducă treburile în biserică şi în societate tot aşa cum îşi conduc propria familie. Părinţilor, nu acceptaţi ca religia voastră să fie doar o profesiune de credinţă, ci faceţ i din ea o realitate. […]
În cămin se pune temelia pentru prosperitatea bisericii. Influenţele care stăpânesc în viaţa de familie sunt aduse şi în viaţa de biserică; de aceea, îndatoririle din biserică ar trebui să înceapă mai întâi în cămin.
Dacă avem o bună religie în familie, vom avea o religie excelentă în adunările noastre. Păziţi fortul familiei! Consacraţi-vă familia lui Dumnezeu, iar apoi vorbiţi şi acţionaţi în cămin ca nişte creştini. Fiţi buni, îngăduitori şi răbdători acasă, ştiind că sunteţi învăţători.
Căminul adventist, pp. 317-319
