Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întâi în bunica ta, Lois, şi în mama ta, Eunice, şi sunt încredinţat că şi în tine. (2 Timotei 1:5)
Împlinirea cu credincioşie a datoriilor din familie are o influenţă automată asupra fiinţelor umane. Ducem cu noi în lucrarea noastră misionară din afara familiei progresul spiritual şi desăvârşirea caracterului creştin obţinute în familie. Dacă suntem îmbrăcaţi cu toată armura neprihănirii, putem lupta ca soldaţi credincioşi ai lui Hristos. În casa părintească trebuie dată dovada pregătirii pentru lucrarea intensă ce trebuie făcută în biserică. Cu inimi sincere şi smerite, membrii familiei să caute să afle dacă Hristos locuieşte în inimă. Atunci pot ieşi îmbrăcaţi cu toată armura, echipaţi pentru slujirea lui Hristos. […]
Renunţarea la sine practicată în familie ne formează pentru lucrarea cu alţii. Cultivarea capacităţilor noastre de a face ce e necesar ca familia să fie aşa cum trebuie să fie – un simbol al familiei din cer – ne pregăteşte să lucrăm într-o vie mai mare. Biserica are nevoie de toată forţa spirituală cultivată care poate fi obţinută, în mod special în scopul ocrotirii tinerilor, a membrilor mai mici ai familiei Domnului. Adevărul trăit acasă se face simţit în lucrul dezinteresat din afara casei. Aceia care manifestă un caracter creştin acasă vor fi lumini aprinse şi strălucitoare peste tot. Educaţia primită acasă de a arăta un respect blând unii pentru alţii ne ajută să învăţăm cum să ajungem la inimile care au nevoie să cunoască principiile religiei adevărate. […]
Îndatoririle din familie ar trebui împlinite cu conştiinţa că, dacă sunt făcute în spiritul cuvenit, ne vor oferi acea experienţă ce ne va da posibilitatea să lucrăm în domeniile spirituale în mod neîntrerupt şi desăvârşit. O, câte nu poate să facă un creştin viu în domeniile misiunii prin împlinirea cu credincioşie a datoriilor zilnice, prin înălţarea cu bucurie a crucii, fără neglijarea acelui tip de muncă neplăcut pentru firea omenească! Misionarii Domnului primesc cea mai bună pregătire pentru lucrarea din afara casei în familia creştină în care membrii se tem de Dumnezeu, Îl iubesc, I se închină, unde credincioşia a devenit a doua natură, unde neatenţia întâmplătoare faţă de datoriile din familie nu este permisă, unde comuniunea liniştită cu Dumnezeu este considerată la fel de esenţială ca împlinirea cu credincioşie a îndatoririlor zilnice.
Manuscript 140, 1897
