Dar Hristos a venit ca Mare-Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta. (Evrei 9:11)
Înţelegerea corectă a lucrării de slujire din sanctuarul ceresc este temelia credinţei noastre. – Evanghelizare, p. 221
Sanctuarul pământesc a fost ridicat de Moise după modelul care i-a fost arătat pe munte. El era „o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe”; cele două încăperi sfinte ale lui erau „chipurile lucrurilor care sunt în ceruri”; Hristos, slăvitul nostru Mare-Preot, este „slujitor al locului Preasfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de om, ci de Domnul” (Evrei 9:9, 23; 8:2). Pe când se afla în viziune, apostolului Ioan i-a fost îngăduit să privească templul lui Dumnezeu din ceruri şi a văzut acolo „şapte lămpi de foc”, care ardeau „înaintea scaunului de domnie” (Apocalipsa 4:5). […] Profetului i s-a îngăduit să privească în prima încăpere a sanctuarului din ceruri şi a văzut acolo „şapte lămpi de foc” şi „altarul de aur”, reprezentate prin sfeşnicul de aur şi altarul tămâierii din sanctuarul de pe pământ. Din nou, „Templul lui Dumnezeu care este în ceruri a fost deschis” (Apocalipsa 11:19) şi el a privit dincolo de perdeaua dinăuntru, în Locul Preasfânt. Aici a văzut „chivotul legământului Său” (Apocalipsa 11:19), reprezentat prin lada cea sfântă, făcută de Moise pentru a cuprinde Legea lui Dumnezeu. […]
Ioan spune că a văzut sanctuarul din ceruri. Sanctuarul acela în care Isus slujeşte pentru noi este marele original, sanctuarul ridicat de Moise fiind numai o copie.
Templul ceresc – locaşul împăratului împăraţilor, în care „mii de mii de slujitori Îi slujeau şi de zece mii de ori zece mii stăteau înaintea Lui” (Daniel 7:10), acel templu plin de slava tronului celui veşnic, unde serafimii, strălucitorii lui păzitori, îşi acopereau faţa în adorare – nu poate fi reprezentat în toată vastitatea şi slava lui de nicio construcţie pământească. Cu toate acestea, adevărurile importante cu privire la sanctuarul ceresc şi cu privire la marea lucrare care se săvârşeşte acolo pentru mântuirea omului trebuiau prezentate prin sanctuarul pământesc şi serviciile lui.
După înălţarea Lui la cer, Mântuitorul trebuia să-Şi înceapă lucrarea ca Mare-Preot. Pavel spune: „Hristos n-a intrat intr-un locaş de închinare făcut de mână omenească după chipul adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu” (Evrei 9:24).
Patriarhi şi profeţi, pp. 356-357
