El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu. (Evrei 10:12)
Cheia care a dezlegat misterul Dezamăgirii din 1844 a fost subiectul sanctuarului. Acesta a adus în atenţie un sistem complet, unitar şi armonios al adevărului, arătând că mâna lui Dumnezeu condusese marea mişcare adventistă şi clarificând care este datoria prezentă a oamenilor, fapt realizat prin dezvăluirea poziţiei şi misiunii poporului Său. După cum, după noaptea teribilă de chin şi dezamăgire, ucenicii lui Isus s-au bucurat „când au văzut pe Domnul”, tot aşa s-au bucurat şi cei care îşi puseseră încrederea în a doua Lui venire. Ei aşteptaseră ca El să Se arate în slavă, pentru a le da răsplata slujitorilor Săi. Deoarece au fost dezamăgiţi în speranţele lor, L-au pierdut pe Isus din vedere şi au plâns ca şi Maria la mormânt: „Au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus.” Acum însă Îl vedeau din nou, în Locul Preasfânt, ca Mare-Preot milos, urmând să vină curând ca împărat şi Eliberator al lor. Lumina din sanctuar a luminat trecutul, prezentul şi viitorul. Ei au înţeles că Dumnezeu îi condusese prin providenţa Sa infailibilă. Deşi, asemenea primilor ucenici, ei nu înţeleseseră mesajul pe care îl transmiteau, acesta fusese corect în toate aspectele. Proclamându-l, ei împliniseră planul lui Dumnezeu şi misiunea lor nu fusese inutilă. Născuţi „din nou la o nădejde vie”, ei se bucurau „cu o bucurie negrăită şi strălucită”.
Atât profeţia din Daniel 8:14: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi; apoi Sfântul Locaş va fi curăţit”, cât şi solia primului înger: „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui” se refereau la lucrarea lui Hristos din Locul Preasfânt, la judecata de cercetare, şi nu la venirea lui Hristos pentru răscumpărarea poporului Său şi distrugerea celor răi. Greşeala nu era în calculul perioadelor profetice, ci în evenimentul care trebuia să aibă loc la sfârşitul celor 2 300 de zile. Credincioşii suferiseră dezamăgirea din cauza acestei erori, însă se împlinise tot ce fusese prezis de profeţie şi tot ce îi îndreptăţea Scriptura să aştepte. Chiar când ei deplângeau neîmplinirea speranţelor lor, avusese loc evenimentul prezis de solie, care trebuia să se împlinească înainte ca Domnul să vină pentru a le da răsplata solilor Săi.
Tragedia veacurilor, pp. 423-424
