După perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema Locul Preasfânt. El avea un altar de aur pentru tămâie şi chivotul legământului. (Evrei 9:3,4)
Astfel, cei care au studiat subiectul acesta au găsit dovada indiscutabilă a existenţei unui sanctuar în ceruri. Moise a făcut sanctuarul pământesc după un model care i-a fost arătat. Pavel ne spune că acel model era adevăratul sanctuar, care se găseşte în ceruri. Iar Ioan declară că l-a văzut în ceruri.
În templul din ceruri, locuinţa lui Dumnezeu, se află tronul Său, întemeiat pe dreptate şi judecată. În Locul Preasfânt se află Legea Sa, marea regulă a dreptăţii, după care sunt judecaţi toţi oamenii. Chivotul, în care se păstrează cu sfinţenie tablele legii, este acoperit de tronul harului, înaintea căruia Hristos mijloceşte cu sângele Său în favoarea păcătosului. În acest mod este reprezentată unirea dintre dreptate şi milă în cadrul planului de răscumpărare a omului. Numai înţelepciunea infinită putea plănui o astfel de unire şi numai puterea infinită o putea realiza. Este o unire care umple tot cerul de uimire şi adorare. Heruvimii din sanctuarul pământesc, care priveau cu veneraţie către tronul harului, reprezintă interesul cu care îngerii cereşti urmăresc desfăşurarea planului de răscumpărare. Acesta este misterul harului pe care îl contemplă îngerii – că Dumnezeu îl poate îndreptăţi pe păcătosul pocăit şi poate reface relaţia cu omenirea decăzută, rămânând în acelaşi timp drept, că Hristos S-a putut umili pentru a ridica mulţimi imense de oameni din prăpastia pierzării şi a-i îmbrăca în hainele curate ale dreptăţii Sale, pentru a-i uni cu îngerii care n-au căzut niciodată şi a face posibil ca ei să locuiască veşnic în prezenţa lui Dumnezeu.
Lucrarea lui Hristos de mijlocitor în favoarea omului este prezentată în frumoasa profeţie a lui Zaharia cu privire la Acela „al cărui nume este Odrasla”. Profetul zice: „El va zidi Templul Domnului, va purta podoabă împărătească (slava), va şedea şi va stăpâni pe scaunul Lui (al Tatălui) de domnie, va fi preot pe scaunul Lui de domnie şi o desăvârşită unire va domni între Ei amândoi” (Zaharia 6:12,13).
„El va zidi Templul Domnului.” Prin jertfa şi mijlocirea Sa, Hristos este şi temelia, şi cel care zideşte biserica lui Dumnezeu. Apostolul Pavel arată că El este „piatra din capul unghiului… În El, toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi”, zice el, „sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul” (Efeseni 2:20-22).
Tragedia veacurilor, pp. 415-416
