Articolul precedentSupărare sau bucurie?
    Articolul următorTeoria fără trăire

    Cuvinte de aprobare

    Bine, rob bun şi credincios… intră în bucuria stăpânului tău! (Matei 25:23)

    Toţi aceia care, prin naşterea din nou, au intrat în familia cerească sunt în mod special fraţi ai Domnului. Iubirea lui Hristos îi leagă pe membrii familiei Sale şi, oriunde se manifestă această iubire, se descoperă şi înrudirea aceasta dumnezeiască. „Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7).

    Cei pe care Hristos îi va lăuda la judecată au cunoscut poate puţină teologie, dar au cultivat principiile Lui. Prin influenţa Duhului Sfânt, ei au fost o binecuvântare pentru cei din jurul lor. Chiar şi printre păgâni sunt unii care au cultivat spiritul bunătăţii; înainte să fi ajuns cuvintele vieţii la urechile lor, ei s-au purtat prieteneşte cu misionarii şi i-au ajutat chiar cu riscul vieţii. Printre păgâni există unii care se închină lui Dumnezeu în neştiinţa lor, unii cărora nu le-a fost adusă niciodată lumina prin vreun mijloc omenesc, dar care nu vor pieri. Cu toate că nu cunosc legea scrisă a lui Dumnezeu, ei au auzit glasul Lui vorbindu-le prin natură şi au Scut lucrurile cerute de lege. Faptele lor dau dovadă că Duhul Sfânt le-a atins inima şi sunt recunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu.

    Cât de surprinşi şi bucuroşi vor fi cei umili, dintre neamuri şi păgâni, când vor auzi de pe buzele Mântuitorului: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut!” Cât de fericită va fi inima Iubirii infinite când urmaşii Săi vor asculta cu surprindere şi bucurie cuvintele de aprobare!

    Dar iubirea lui Hristos nu este restrânsă la o anumită clasă de oameni. El Se identifică în acelaşi fel cu fiecare copil al omenirii. El a devenit membru al familiei pământeşti, pentru ca noi să putem deveni membri ai familiei cereşti. El este Fiul omului şi, în felul acesta, frate cu fiecare copil al lui Adam. Urmaşii Lui nu trebuie să se simtă despărţiţi de lumea care piere în jurul lor. Ei sunt o parte din uriaşa ţesătură a omenirii, iar Cerul îi consideră fraţi cu păcătoşii şi cu sfinţii. Iubirea lui Hristos îl îmbrăţişează pe cel decăzut, rătăcit şi păcătos; şi fiecare faptă de bunătate îndeplinită pentru înălţarea unui suflet căzut, fiecare faptă de milă este primită ca fiind făcută pentru El.

    Viaţa lui Iisus, p. 638

    Cuvinte de aprobare - 2016. Toţi aceia care, prin naşterea din nou, au intrat în familia cerească sunt în mod special fraţi ai Domnului. Iubirea lui Hristos îi leagă pe membrii familiei Sale şi, oriunde se manifestă această iubire, se descoperă şi înrudirea aceasta dumnezeiască. „Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7).
    Împreună spre casă
    "Impreuna spre casa" este ghidul tau companion pentru anul 2016. Cartea insoteste trecerea ta prin timp, oferindu-ti zilnic portia de hrana pentru aspiratiile tale de a ajunge cat mai repede Acasa. Citeste acasa, citeste in masina, metrou sau avion, citeste ori de cate ori prinzi putin timp disponibil. Doar asa poti sa te pregatesti pentru a intra in noua casa.

    Din aceeași categorie

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    O apă limpede

    Doamne, ajută-mă să port lumina Ta pentru semenii mei astăzi și în fiecare zi! PROVOCARE: Ia-ți timp să meditezi la viața ta așa cum este ea reflectată în cei din jurul tău!

    Fața Lui și fața mea

    PROVOCARE: Cu siguranță că printre rudele tale sunt și persoane care încă nu Îl cunosc pe Dumnezeu. Ia-ți timp astăzi să te rogi pentru ele! Dacă ai ocazia, spune-le că Dumnezeu abia așteaptă să le vadă acasă!

    Două vieți și o istorie

    PROVOCARE: Fă un plan ca luna aceasta să ai o zi specială de post și rugăciune pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu și pentru a mijloci pentru cei din familia ta!

    Publicate astăzi

    Porunca a cincea

    Nici măcar părinții nu sunt veșnici, vor pleca la odihna lor mai devreme sau mai târziu. Dacă ar fi mult să considerăm că le datorăm viața, le datorăm măcar grija și preocuparea pe care ni le-au oferit, atât cât s-au priceput ei, în pruncia noastră. Acum, cât încă este posibil, avem șansa să le ascultăm sfaturile sau rugămințile; acum putem să le aducem simple mulțumiri și să-i convingem că suntem bine, că ne gândim la ei și că sunt valoroși în ochii noștri. Cel mai important lucru pentru un părinte este acela de a-și ști copilul fericit.

    Dă-te la o parte!

    Am învățat că la vârsta ei eu îi pot fi doar prietenă, în niciun caz și conștiință. Dar cel mai mult am învățat să mă rog cu insistență și să mă dau la o parte din drum pentru ca Domnul să lucreze.

    În luptă, dar nu disperaţi

    Gândeşte-te la cunoscuta zicală: „Când Dumnezeu închide uşa, tot El deschide o fereastră”, care exprimă într-un mod informal gândul principal de astăzi. Dumnezeu mi ne lasă niciodată să ajungem la limită. Doar aşteaptă-L în credinţă pe Iahve şi îţi vei redobândi speranţa.

    Slujind continuu

    PROVOCARE: Gândește-te cum i-ai putea implica în slujire pe copiii tăi sau pe copiii din biserica ta! Fă un plan ca, în locul în care ești, micuțul Samuel să poată sluji împreună cu tine!

    Sátán mesteri csalásai

    „A titkok az Úréi, a mi Istenünkéi; a kinyilatkoztatott dolgok pedig a mieink és a...