Bine, rob bun şi credincios… intră în bucuria stăpânului tău! (Matei 25:23)
Toţi aceia care, prin naşterea din nou, au intrat în familia cerească sunt în mod special fraţi ai Domnului. Iubirea lui Hristos îi leagă pe membrii familiei Sale şi, oriunde se manifestă această iubire, se descoperă şi înrudirea aceasta dumnezeiască. „Oricine iubeşte este născut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu” (1 Ioan 4:7).
Cei pe care Hristos îi va lăuda la judecată au cunoscut poate puţină teologie, dar au cultivat principiile Lui. Prin influenţa Duhului Sfânt, ei au fost o binecuvântare pentru cei din jurul lor. Chiar şi printre păgâni sunt unii care au cultivat spiritul bunătăţii; înainte să fi ajuns cuvintele vieţii la urechile lor, ei s-au purtat prieteneşte cu misionarii şi i-au ajutat chiar cu riscul vieţii. Printre păgâni există unii care se închină lui Dumnezeu în neştiinţa lor, unii cărora nu le-a fost adusă niciodată lumina prin vreun mijloc omenesc, dar care nu vor pieri. Cu toate că nu cunosc legea scrisă a lui Dumnezeu, ei au auzit glasul Lui vorbindu-le prin natură şi au Scut lucrurile cerute de lege. Faptele lor dau dovadă că Duhul Sfânt le-a atins inima şi sunt recunoscuţi ca fii ai lui Dumnezeu.
Cât de surprinşi şi bucuroşi vor fi cei umili, dintre neamuri şi păgâni, când vor auzi de pe buzele Mântuitorului: „Ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut!” Cât de fericită va fi inima Iubirii infinite când urmaşii Săi vor asculta cu surprindere şi bucurie cuvintele de aprobare!
Dar iubirea lui Hristos nu este restrânsă la o anumită clasă de oameni. El Se identifică în acelaşi fel cu fiecare copil al omenirii. El a devenit membru al familiei pământeşti, pentru ca noi să putem deveni membri ai familiei cereşti. El este Fiul omului şi, în felul acesta, frate cu fiecare copil al lui Adam. Urmaşii Lui nu trebuie să se simtă despărţiţi de lumea care piere în jurul lor. Ei sunt o parte din uriaşa ţesătură a omenirii, iar Cerul îi consideră fraţi cu păcătoşii şi cu sfinţii. Iubirea lui Hristos îl îmbrăţişează pe cel decăzut, rătăcit şi păcătos; şi fiecare faptă de bunătate îndeplinită pentru înălţarea unui suflet căzut, fiecare faptă de milă este primită ca fiind făcută pentru El.
Viaţa lui Iisus, p. 638
